Dragobiți-vă, români...!

În iubire azi vă-ntreceți

Prin sublima poezie,

Vă-ndragobetiți, petreceți

Plini de dor și frenezie.

Azi împărtășiți iubire

Și primiți iubire caldă,

Vă-ndragobetiți și mir e

Bucuria ce vă scaldă.

Vă dați azi, iubirii dragul

Și vi-e inima curată,

Vă-ndragobetiți în pragul

Primăverii ce se-arată.

Azi iubirea românească

O trăiți adânc în atriii,

Dragobiți-vă să crească …

Urcă steaua căzătoare

La apus, în zbuciumul

Unei clipe trecătoare 

Lăcrimând-o buciumul...



Dincolo de deal și ramuri

Ce cu frunza bolta-nțeapă, 

Ale cerurilor geamuri

Trag a nopții neagră pleoapă...



În unghere stinse-n zare

Se înstână…

Magia Învierii-n crez

Să vă găsească teferi,

Să fiţi Lumină, vă urez,

Pe cerul de Lceferi!

Magia Învierii-n trup

Vă fie-n veci magie

Şi fiecare să fiţi Lup,

Nu câine-n pribegie.

Magia Învierii-n vis

Vă ungă, vă-nsemnează

Şi iadul fi-vă paradis

În viaţa ce urmează!

Magia Învierii-n somn

De lungă laşă moarte

Vă fie voia de la Domn

A noii voastre soarte!

Magia Învierii-n Om

A lui Iisus, e viul

Şi…

Păcăcioși și păcălași...

oemor nohrat

Păcăliți și păcălite,

Fraiere și păgubiți

Înocenți și amăgite,

Înșelate și pârliți...

To(n)ți supuși cu plecăciune

De un sfert de centenar

La halal păcăliciune,

Zi cu roșu-n calendar

Cu copii din cruce-n cruce

Și tămâie-n fum pe coș,

Cu colaci de maici năuce,

Cu ilici, brucani hidoși...

În bazarul cu cartușe,

Păcăliții în zadar

Au la suflete cătușe,

Gratii…

PĂCĂLICII PĂCĂLIŢI

Păcăliţi de păcălicii

Ultimului sfert de veac,

Ai ales toţi măscăricii

Pe-o găleată şi-un colac...

Nu ţin vorbele lor goale

Nici de foame, nici de frig,

Dar îi dai votul matale

Pe-un ulei şi un covrig...

La alegeri iar pui botul

Când te mint cu fel şi fel...

Şi matale îi dai votul

Pe-un batic şi-un mititel...

Geaba leapşa-ţi pe ouate,

Geaba te-ai pârlit din nou,

La mata acelaşi blat e…

Azi, speranța reînvie

Inima să-ți lumineze,

Serile de nostalgie

După tristele amieze...

Azi, speranța-ți iar surâde

Ca un înger de aproape

Care plânsul ți-l aude

Și te mângâie pe pleoape...

Azi, speranța-ți nu mai moare

Ca în fiecare zi, ucisă,

Ușa dorului ce doare

Va fi în sfârșit înschisă.

Azi, speranța-ți dă avântul

Să zbori printre flori și fluturi

Și să simți în aripi vântul,

Bucură-te că te…

Nu vă apucaţi să scrieţi trist, bacovian, funest..

Azi mai nimeni nu suportă al durerilor incest...

Scrieţi roz, cu-fără-rimă iambi, dactile şi trohei,

Emineştii vremii noastre sunt doar epigoni şi ei..

Şi ca ei, de bună seamă, sunt şi eu un minim mim

Şi încerc din vechi şi sacru să înstihui, să înrim...

Ci scoţând piatră din glodul drumului cel vechi însum

Un drum nou pavat cu umbre peste încolbatul drum...

Să nu faceţi judecată din al harului…

Trece ca o lună rece

Trece ca o umbră, ca o

Brumă rece, ca un zvon,

Ca o urmă ce-ar lăsa-o

Aburii într-un cotlon.

Trece ca o sidefie

Siluetă din neant,

Ca o bură de stafie,

În decorul dezolant.

Trece ca un trist arpegiu

De suspine în eter,

Ca un surd şi mut solfegiu,

Ca un vaier stins, stingher.

Trece ca o lună rece

Pe deasupra de oraş,

Înainte să se-nece

Un bătrân sinucigaş.

Trece-ncet cu roţi…

Mai femeie ca femeia

Doar femeia poate fi,

Eu îi cânt şi-o-ncânt de-aceea

Do Mi Sol Re Fa La Si

Mai femeie ca femeia

E femeia, mama mamii

Vieţii veşnicind scânteia

Re Do Sol Re Fa La Mi

Mai femeie ca femeia

E femeia, e sisifa,

Raza, zâna, muza, zeia...

Mi Do La Sol Do Mi Si Fa

Mai femeie ca femeia

E femeia, unic pol

Al creaţiei şi cheia

Fa Mi Re Do La Si Sol

Mai femeie ca femeia

E femeia care mir…

Demult, demult, s-a pomenit,

Și eu spun mai departe,

Pe când nici scrisul n-a pornit

Să sape-n piatră carte....

Și nici porunci în scris să dea

Cel Drept și Bun din ceruri,

Ce prin Cuvântu-I piaza-rea

O-nfrânge-n multe feluri,

Din vremuri, dară, de demult

Uitate și apuse,

Când iernile durau prea mult

Precum la…

Fetelor între zero şi până peste o sută de ani, cu sentimente speciale de admiraţie şi cu drag, Romeo Tarhon

De Mărțișor

Iubito, azi, de mărțișor,

Fiind plecată-n lume-n zbor

Precum un obosit cocor

Din toamnă-n iarnă călător,

Precum un mânz rătăcitor

Într-o taiga cu alb decor,

Mereu cu spaima lupilor

Și în galop ucigător,

Precum un leu începător

De victime căutător

Amenințat și temător

De-un leu bătrân…

A fost pe vremuri un popor

Cum n-a mai fost vreodată

Şi-un crai din Lupi coborâtor

Cu o superbă fată

Pe care-un mare împărat

Trufaş şi-n plină fală

O vru cu tot cu-al ei regat

Dând cu război năvală...

Părul bălai de aur-spic

Pe spate-n lungi cosiţe,

Ochi de safir pe-obrazul mic

Cu ştrengăreşti gropiţe,

Cu trupu-i ca un fir de stuf

Subţire şi mlădie,

Uşoară ca un puf de puf,

Când vântu-abia adie.

Ci doar…

Iarnă de eroină

(in memoriam Lt. post mortem Aura Ion)

Iarna ta e-un basm ce doare,

Tragedie de erou

Prins în neguri de ninsoare

Ca un punct într-un halou...

Iarna ta e o trişoare

Din al morţii alb cavou

Sânge alb de Timişoare

Transformate-n cazinou...

Iarna ta e-o bocitoare

La mormântul vechi şi nou

Unde totu-i alb şi moare

Pe al lumii alb platou...

Iarna ta-i nemuritoare

Ca-ntre gheţuri un cargou,

Ca o stea…

http://www.ziarulnatiunea.ro/2014/01/15/la-steaua-care-a-rasarit-omagiu-liric-al-prietenilor-ziarului-si-editurii-natiunea/

Romeo Tarhon – Eminescului cel trist

Poetul, uneori, înfrânt

De moartea ce destui i-o vor,

În frunză se preschimbă,-n vânt,

Să pară lesne trecător,

În lungul drum, adesea frânt,

Al…

V-am dezamăgit, adesea,

Uneori v-am ofensat,

M-a stârnit poate mai des, ”ea”,

Vrajba ce m-a posedat...

Dar am fost, rămân și fi-voi

Sincer liric mesager,

Uneori chiar de nu ști-voi,

Cum a ști încă mai sper...

Mă înduplec și mă-nsânger

În iubirea mea deschisă,

Chiar de sunt respins ca înger

Și mi-e moartea pre-decisă...

Port demult cămașa morții

Și a morții resemnare,

Ard, sunt flacără a torții,

Mă voi stinge,-s,…

Moș Crăciun cu plete dalbe

Și din ce în ce mai rare,

De la noi primești doar jalbe

Milioane, și-o-ntrebare:

Nouă ce ne-aduci, bătrâne?

Cum domnia ta ne uită

Ori, cumva, de-amărăciune,

Ți-e memoria prea scurtă?

Cum, pe noi românii, sfinte,

Ne tot ocolești la daruri,

Cum doar trista noastră ginte

Să se stingă valuri-valuri?

Cum lași, moșule, de-o vreme,

După vremuri mult durate,

Neamul ăsta care geme

De dureri adânc…

Câtă țară și risipă

De români fără de țară

Și de viitor ce-n pripă,

Ca la mână, pe-o brățară,

L-am pierdut doar într-o clipă,

Ca pe un bagaj în gară

Într-o clipă de demență,

Într-un ceas de rătăcire,

Într-o zi de somnolență,

Într-o lună de-amăgire,

Într-un an de neglijență,

Într-un veac de despărțire...

Câtă țară și prigoană

De la iudele perfide

Ce-i înfig pumnalu-n rană

Și-s tocmite a ucide

Pruncul maicii din…

Cel-din-Ceruri, Crai pe crai

Ce-n Cuvânt deții binomul

Și-ai creat al lumii rai

Ca în iad să-l schimbe omul,

Nu-mi lași timp în lumea astă

Să-ți spun toate câte-s rele,

Ci cât o suflare-n coastă

Stingi și naști noi lumi de stele.

Timp de aș avea, Nebune,

Cât bătaia de aripă,

Să îți spun câte ți-aș spune

Nu aș pregeta o clipă.

Ci-mi lași rest la rest rămas

Doar de-o clipă de clipită,

Cât un pas fără popas

Din vecia…

Din seria poeziilor mele eminulesciene(!)...

Tu, calină Carolina,

În corole de camelii

Caramelizezi lumina

Din picturi de Botticelli,

Ochii-ți negri ca măslina,

Părul luciul caramelii,

Talia cum e grisina,

Sânii pietrele mărgelii,

Șolduri devastând retina,

Buze-n roșul acuarelii

Coapse suple ca felina,

Mers ca scurgerea cernelii,

Îți imprimi patina, mina

Unei tragice ofelii

Ce nu are decât vina

Catifelei dulci a…