...Mi Re La...

[Romeo Tarhon]

Mai femeie ca femeia
Doar femeia poate fi,
Eu îi cânt şi-o-ncânt de-aceea
Do Mi Sol Re Fa La Si

Mai femeie ca femeia
E femeia, mama mamii
Vieţii veşnicind scânteia
Re Do Sol Re Fa La Mi

Mai femeie ca femeia
E femeia, e sisifa,
Raza, zâna, muza, zeia...
Mi Do La Sol Do Mi Si Fa

Mai femeie ca femeia
E femeia, unic pol
Al creaţiei şi cheia
Fa Mi Re Do La Si Sol

Mai femeie ca femeia
E femeia care mir e
Şi-i glorific odiseea
Sol Do Fa Do Si La Mi Re

Mai femeie ca femeia
E femeia, eu o cred o
Floare sacră: orhideea!
La Mi Sol Fa Si Do Re Do

Mai femeie ca femeia
E femeia, eu-s acela
Ce îi scrie epopeea
Si Do Sol Do Fa Mi Re La

Mai femeie ca femeia
E femeia, ce candid o
Adulez, e Dumnezeia!
Do Mi Fa Re Sol La Si Do

Remarc şi laud cu mare satisfacţie abundenţa de poezii şi dedicaţii Femeii în ziua în care simbolul mirirfic al vieţii, născătoarea de viaţă din viaţă, este cântată liric de către beneficiarii operei sale divine: trăitorii întru spirit şi lumină care nu au astâmpăr, nu se mulţumesc cu plăcerile trupeşti şi pământeşti, ci compun versuri, fac artă de orice fel şi îşi răscolesc rănile şi visele... Semn şi pentru ele, femeile, că mai avem şansa unei normalităţi sănătoase, viguroase, româneşti, spirituale şi mentale. Să ne trăiţi româncuţelor, oriunde aţi fi şi vă chinuiţi să ne minunăţiţi rostuindu-ne, suportându-ne... Îmi afişez şi eu astăzi, alături de mulţi bărbaţi, respectul şi sentimentele pentru femeie, ca simbol, ca făptură la care aspir de o viaţă fără să o fi aflat în starea de care să mă bucur cât să mă opresc din visare şi neastâmpăr. LA MULŢI ANI, primăvărateco, fermecătoareo, mirabilo...!