Tristeți vernale - grupaj liric

[Romeo Tarhon]

Trece ca o lună rece

Trece ca o umbră, ca o
Brumă rece, ca un zvon,
Ca o urmă ce-ar lăsa-o
Aburii într-un cotlon.

Trece ca o sidefie
Siluetă din neant,
Ca o bură de stafie,
În decorul dezolant.

Trece ca un trist arpegiu
De suspine în eter,
Ca un surd şi mut solfegiu,
Ca un vaier stins, stingher.

Trece ca o lună rece
Pe deasupra de oraş,
Înainte să se-nece
Un bătrân sinucigaş.

Trece-ncet cu roţi de ceară
Ca fantoma unui tren
Într-o părăsită gară,
Ca-ntr-un cerc închis, peren...

Trece ca o garnizoană
De năluci la pas de front,
Ca o neagură de geană
Sub al morţii orizont...

Trece lent în nefiinţă
Lumea toată... Şi eu trec...
Uşurare-i sau sentinţă:
Să exişti după ce plec...?!

Nu ţi-am cerut

Nu ţi-am cerut şi nu îţi cer
Să mi te-arăţi măcar cum treci,
Ci să mă faci cumva să sper,
Să spui că vii când tocmai pleci...

Nu ţi-am cerut să te-ntrupezi.
Şi nici îmbrăţişări fierbinţi,
Ci doar c-ai vrea, să simulezi,
Şi să mă minţi că nu mă minţi...

Nu ţi-am cerut nici să exişti
Cum nici dovadă sau vreun semn,
Ci doar discret să mă asişti
Lăsând să cred ce mult însemn.

Nu ţi-am cerut să mi-te-arăţi
În ochii minţii-mi decât rar,
Ci vălul la o parte dă-ţi
Sub el un altul ai, ştii doar...

Nu ţi-am cerut nici un cuvânt
Prin care chipul să-ţi trădezi,
Ci fă-mă doar să mă încânt
Sperând că tu măcar mă vezi ...

Nu ţi-am cerut nici amintiri
În fapt, în gest şi în carnal,
Ci doar prezenţa în simţiri,
O undă-n suflet şi-n mental...

Nu ţi-am cerut să te predai
În închisoarea mea de dor,
Ci să te faci că mi te dai
Când tocmai trebuie să mor...

Sunt trist

Sunt trist cum n-am fost de un veac,
Nu doar că plouă straniu,
Nu s-a trezit nici un copac
Şi ceru-i ca de staniu...

Sunt trist şi devastat şi frânt
Cum n-am fost de-un mileniu,
Nu doar că plouă pe pământ
Şi ceru-i de seleniu...

Sunt trist, zdrobit, golit, poros
Cum n-am fost de lungi ere,
Nu doar că plouă vânăt, gros,
Şi cerul ca de fier e...

Sunt trist, distrus, rebel, lasciv
Cum n-am fost vremi ce nu dor,
Nu doar că plouă maladiv
Şi ceru-i ca de fludor....

Sunt trist, confuz, labil, fatal
Cum n-am fost timpuri fluvii...
Nu doar că plouă-atemporal,
Ci că tu, Înger, nu vii...