Crochiuri la liber

[Romeo Tarhon]

Tu faci tot ce se mai poate
Să-ți fiu omul din oracol
Și mai spui că nu e-n toate
Și o brumă de spectacol...

Cine să mai știe cine
A-mplântat în piept pumnalul
Ca pe-un ciot de mărăcine
Celui ce-a iscat scandalul?

Într-o lume mlăștinoasă
Cu feline, crabi, reptile,
Nu te temi să ieși din casă
Să te vânturi prin azile?

Cum să cred în dunga albă
Când treci drumul ca pe-o sârmă
Cu mărgele trase-n salbă
Și n-ai la căruță cârmă?

Fel și fel de decorații
Poartă țanțoși generalii,
Deși ei sunt vinovații
Că n-au înflorit curmalii.

Cu șareta de la gară
Pe drumeagul spre moșie
Trece beat seară de seară
Fostul bard fără să știe.

Tu te dai de ceasul morții
Ca vădanele de vineri
Care stau în dosul porții
Și se uită după tineri.

Un tâmplar ce nu-i... acela,
Deși îl durea măseaua,
Făcea tumbe cu umbrela
Și își arăta rindeaua.

Două doamne cocoțate
Pe un munte numai peturi
Împărțeau păreri dințate
Și rețete de șerbeturi.

Uite popa nu e popa,
Un paroh face mătănii
Și cu nu știu care scop a
Cununat două gângănii...

Cum de nu ai pic de milă
C-ai găsit-o-n pat cu mine,
De duduca de copilă
Să-i dai miere de albine?

Apa nu ține de foame,
Foamea nu ține de sete,
Acră-i ciorba ta de poame,
Vaca, iaca, stă să fete...