Quod scripsi, scripsi - primele 44 de catrene inspirate din înțelepciunea omenirii

[Romeo Tarhon]

 

1. Concordia civium murus urbium
(Armonia dintre cetățeni este zidul orașelor)
Când Yin și Yang rar află armonia,
Se va găsi mereu o mână brută
Să convertească dharma, omenia
În dukkha, în stigmat de lume decăzută...

2. Beatus, qui prodest, quibus potest
(Fericit cel ce se face util prin ajutorul dat)
La margini de durere și de groapă
Se va găsi tovarăș să te-mpingă,
Ci rar un anonim care te scapă
Sărind în foc și viața să își stingă...

3. Aquila non captat muscam
(Vulturul nu prinde muște)
Ci nu e om cinstit, cu demnitate,
Să n-aibă și dușmani; ar vrea, codoșii,
Să-l încuțite noaptea pe la spate,
Dar el e sus și prea jos ticăloșii...

4. Auri sacra fames
(Blestemata foame de aur)
A nu ști lăcomiei să-i pui frână
La lux și-averi în aur poleite,
E doar o boală ce durează până
Când moartea gol, sărac te-nghite...

5. Amor patriæ nostra lex
(Iubirea patriei este legea noastră)
Mai suntem mulți cei fără țară-n țară
Ce lăcrimăm la doina dulcei patrii,
Dar sunt și multe inimi ce-nghețară
Și frânte-s în ventricule și atrii...

6. Bis dat, qui cito dat
(Darul dat la vreme e dar îndoit)
Primim, prin gesturi sincere sau false,
Adesea daruri, multe inutile...
Și-atunci, chiar dacă e de dar, și-un cal se
Va căută la dinți, să aibă zile...

7. Dulce et decorum est pro patria mori
(Este dulce și frumos să mori pentru patrie)
Din tot ce pătimim și din destul ce
Ne mântuie în viața fadă și amară,
Nimic nu e mai mai sacru și mai dulce
Ca somnul morții pentru sfânta țară.

8. Corripe sapientem et amabit te.
(Dojenește înțeleptul și te va iubi)
De muști șerpește cu otrava-n glande
Și mintea-ți oarbă doar venin împroșcă,
Deșteptul, doar, va ști că un orfan de
Înțelepciune,-și cade sieși cloșcă...

9. Qui vitia odit, homines odit.
(Cine urăște defectele, urăște oamenii)
Nu e ușor să-mpărtășești defecte
Ce chiar și tu le ai și-ți sunt povară;
De vrei neprihăniții să te-accepte,
Nu îi urî, nu-i face de ocară...!

10. Si vis pacem, para bellum
( Dacă vrei pace, pregătește-te pentru război)
Ca tu, vrăjmaș nebun, să stai în pace,
În pace e nevoie să te-nfrângă
Nu oastea mea ce praf te poate face,
Ci mintea ta războinică, nătângă...

11. Sæpe malum petitur, saepe bonum fugitur
(Adesea căutăm răul și fugim de bine)
E-n firea noastră să tânjim spre bine
Și răul să-l curmăm de când ne naștem,
Dar ce mai rău e răul ce convine
Când binele nu vrem să îl cunoaștem...

12. Corruptissima republica plurimae leges.
(Statul cel mai corupt are cele mai multe legi)
În verdele pădurii și-n desișu-i,
Ci nu în uscăciunea-i ne vom pierde...
La fel și-n legi de stat, în stufărișu-i:
Se-ngroașă și corpuția e verde...

13. Junctis viribus
(Unirea face forța)
Dintotdeauna pentru totdeauna,
Un neam cu fii și fiice risipite,
E mai puternic, mai semeț când una
Și veche îi este limba, mai unit e!

14. Amicus certus in re incerta cernitur
(Prietenul bun la nevoie se cunoaște)
Ci drept e: încă-i mare trebuință
De-un aliat nerisipit în cete,-n
Rivale grupuri fără de credință,
Dar cine, azi, mai crede în prieten?

15. E fructu arbor cognoscitur
(Arborele se cunoaște după fructe)
Lăsate-s toate cu un rost anume
În lanțul trofic guvernat de... foame,
Or, ca și pomul, omul e pe lume
Lăsat să facă umbră, dar și poame...

16. Nemo propheta in patria sua
(Nimeni nu-i profet în țara sa)
Nu-i om să nu prevadă... cu părerea,
Mulți mint că sunt proroci, că anticipă...
Falșii profeți nu au măcar puterea
Să-și afle soarta lor peste o clipă...

17. Nemo sapiens nascitur
(Nimeni nu se naște învățat)
Nu am rețineri să-mi dezvălui lipsa
Unor virtuți din pilde înțelepte...
Ci omul, trup din trup și chip din chip, s-a
Născut neînvățat, fără concepte....

18. Dura lex, sed lex
(Legea e dură, dar aceasta este legea)
Ca să domnească pacea (relativă),
Și lumea-n armonie să se-nchege
Prin duritatea ei autodistructivă ,
E necesară cea mai dură lege...

19. Doctus cum libro
(Savant cu cartea)
Deștepți, cu har și minte strălucită
Se nasc destui, dar prea puțini au parte
De aura de lauri mult râvnită
De nu devin savanți, totuși, cu carte...

20. Etiam unus capilus habet umbram suam
(Chiar și un fir de păr are umbra sa)
Diversitatea lumii-i cvasiinfinită,
Și-i unic individul prin genomu-i,
Ne e până și umbra diferită,
Ci umbră-n umbră pentru umbra-și omu-i !

21. Beneficium accipere, libertatem est vendere.
(Dacă accepți un favor îți vinzi libertatea)
Privind din urmă viața, câte visuri
Nu ne rămân deșarte aspirații?
Virtute-i să reziști la compromisuri,
Dar și eșec... ar spune diplomații...

22. Usus magister est optimus
(Experiența este cel mai bun profesor)
A fi magistru, docț, docent, „dottore”
Prin diplome și prin lucrări furate,
E ca și cum „maestru” și-un actor e
Fără vreun rol în piese... nejucate...

23. Dubito, ergo cogito; cogito ergo sum.
(Mă îndoiesc, deci cuget; cuget, deci exist)
Sunt oameni care-n ceață, în derută
Și-n ignoranță se complac, insistă...
Cu mintea fără cuget, abătută
Se îndoiesc de faptul că există...

24. Contra vim mortis non est medicamen in hortis
(Nu este medicament împotriva puterii)
Puterea-i, cum se știe, o năpastă
Și, poate,-i cea mai blestemată boală,
Orbește și ia mintea și-așa proastă,
Plină de sine și de alții goală...

25. Credo, quia absurdum
Cred, (tocmai) fiindcă e absurd
Or, Tatăl și-a trimis la jertă Fiul
În lumea încă de pe-atunci abjectă,
Nu pentru cei ce Adevărul știu-l,
Ci pentru cei nu-l cred, nu-l acceptă...

26. Quidquid agis, prudenter agas, et respice finem !
(Orice ai face, fă cu ințelepciune si grijă la urmari)
În toate câte omul întreprinde,
De cumpătare-n cuget e nevoie;
O flamă cât mică poate-aprinde
Pământu-ntreg, scânteia chiar în noi e !

27. Habent sua fata libelli.
(Cărțile își au destinul lor)
Așa cum cărțile conțin destine
Și viața personajelor animă,
Tot astfel fiecare carte-n sine
Își are viața ei, soarta sublimă...

28. Homo homini lupus est
(Omul este un lup pentru om)
Ontogenetic, omul e atavic;
Vechi zoo-gene i-au marcat genomul
Făcându-l fiară: nemilos și sadic...
Dar lupu-i mai uman decât e omul...

29. Asinus asinum fricat
(Măgar pe măgar spală)
Așa cum spală asinul pe asin,
Trăgând deopotrivă la dârloage,
La fel un asasin pe-un alt asasin
Îl tăinuie și că-i curat... va rage.

30. Ars longa, vita brevis
(Arta este lungă, viața scurtă)
Artiștii-s dumnezeii care-n artă
A vieții vie flacără-și consumă
Arzând, creând, scurtându-și scurta soartă,
Spre glorie eternă, dar... postumă.

31. Naturalia non sunt turpia
(Cele naturale nu sunt rușinoase)
Trupești și netrupești, dar naturale,
Ce le expun firesc, decent diverșii,
Nu pot fi rușinoase, imorale
Decât la ipocriți... Așa-s perverșii...!

32. Nulla dies sine linea
(Să nu treacă o zi fără un rând scris)
Celor ce cred în harul lor poetic,
Le recomand, de nu le pare silnic,
Să își cultive spiritul estetic
Citind din zi în zi și scriind... zilnic.

33. Non solum armis sed libris.
(Nu numai prin forță, dar și prin cultură)
Filon de aur pentru duh și minte
Și aripi pentru zbor cu anvergura
De peste timp a viilor cuvinte
Înspre dumnezeire, e cultura !

34. Qui scribit, bis legit.
(Cine scrie, citește de două ori)
Nu e ușoră meserie „scrisul...”
Nici pentru scribi și nici pentru poeții
Ce-ncununează în poeme visul
Și mor căznind să afle tâlcul vieții...

35. Faciunt favos et vespae
(Și viespea face fagure)
În stupul poeziei nu m-aș pune
Drept matcă, și coroană nu aș cere;
Sunt doar un epigon care comnpune,
O viespe făcând faguri, nu și miere...

36. Ridendo castigat mores
(Râzând se corecteaza moravurile)
Cu sancțiunea doar, și cu pedeapsa,
Adesea, decăzuții nu se-ndreaptă;
Satira drept satâr ca de casap s-a
Învrednicit a fi mai înțeleaptă...

37. Divide et impera
(Dezbină și stǎpânește)
„Dezbină și conduce...!” e dictonul
Acelor dictatori ce prin iscoade
Urzesc războaie să-și mențină tronul,
Dar și principiul târfelor năroade...

38. Veritas odium paret
(Adevărul seamănă ură)
De când e lumea-n lume și pământul
Și Dumnezu i-a dat grăirii gură,
Nu e un rău mai rău decât cuvântul,
Ce adevăr grăind, stârnește ură...

39. Famam multi curant pauci conscienciam
(Mulți se îngrijesc de faimă, puțini de conștiință)
În vremi ca azi, de pricini și de spaimă,
Iisus e iar ucis fără căință,
Ci mulți se preocupă de-a lor faimă,
Și prea puțini de goala conștiință.

40. Errare humanum est sed perseverare diabolicum
(A greși e omenește, dar a persevera e diabolic)
E lesne-acest poverb în a-l traduce
Și chiar de-al pune-n stihuri, dar mai greu-i
Să fie-n fapt tradus când omul duce
La paroxism greșelile prin felu-i...

41. (Barba non facit philosophum
(Barba nu te face filosof)
De când mă știu bărbat și-mi cresc tuleie,
Încerc un look mai doct, cum are proful:
Lăndu-mi barbă, reușind să-mi steie
Mai filfizonic, nu ca filozoful...

42. De mortuis nihil nisi bene
(Despre morți numai de bine)
Respect, omagii, pomeniri eterne
Cu parastasuri, slujbe și colive,
Dar și cu... hulă celui care ieri ne
Învrednicea cu gesturi milostive...

43. Memento mori
(Nu uita că ești muritor !)
Cât ești în viață uiți că ești în viață
Și că e totul trecător în grabă,
Abia pe patul morții, ca prin ceață,
Vezi că vederea ți-a fost slabă...

44. Omnia vincit amor
(Iubirea învinge orice)
Iubirea este forța care-nvinge
Orice și pe oricine... Chiar răpune...
Și multe minți de proști poate încinge
Când se preschimbă-n ură și taifun e !