îți dau din mine

mușcă

e-ntâia ta dreptate

și nu-ți cad la picioare

am strunele calde

de nu mai pot cânta

o lacrimă de verde grâu

să mă destrami

în aburi de zăpadă polară

și  ridica-mă-voi

în cercuri de tămâie arsă

îți dau din mine

mușcă

e-ntâia ta dreptate

te las acum

mă duc

mă-ntorc să mor idee

s-aud cum păsări…

trecut-ai gând  vreodată

printre cetăţi căzute

să-ţi taie fumul galben

obrazul alb de sete

prin tălpile-ţi lucioase

trecut-ai întuneric

s-atingi cu ele-al morţii

teribil maraton

sau e doar o poveste

limfatică

 fluidă

întinsă pe distanţa

oricărui zid de timp

cine mai ştie

 poate

lumina se îmbată

cu ce-i scris în HRISOAVE

şi-n clopotul…

În sâmbure de sare, sub zidul ce mă strânge,

 un ger căzut devreme să-ngâne universul,

sub aburii tămâiei îmi plămădește zarea

s-ajung Altar al nopții, în eclipsă de soare.

E-atât de frig în tine de mi-a crăpat sărutul

și-atât de dulce-i vraja subtire a iubirii,

că m-aș ascunde-n colbul jilavelor atingeri,

să cad în putrezire de palidă mirare.

 Iar vin  amiezi rotinde dintr-o aleasă lume,

cu…

Îmi destramă pasul în file de timp

şi toarnă-mă Doamne, în idei

veşnice sau scurte de moment,

stinge-mă-n Cristalul  Ochilor Tăi.

În altarul Şarpelui De Verde,

să ajung fără de socoteală,

adormită-n tainele cărate

într- un gând ucis de îndoială.

Iar apoi, de ştii că nu se poate

să-mi privesc tăcerea de desupt,

prelungeşte-mi degetele mate

şi mă leagă de un gol…

Încă se mai scutură văzduhul

de propriul său duh...

de-nceputul lăudat cândva,

de ispăşirea asiduă.



S-a-ntors vraja mumă

cu-a norilor dor,

mută de trudă

şi alte nopţi reci

curg din ulciorul timpului.



Trestia urâtului se confundă

c-o lacrimă de magică sămânţă,

iar prin apa citirii cad astfel,

melancoliile stâncilor astrale.



Aninându-mi truda Raiului de rană,…

Cad în cercuri peste cercuri,

praf de clipe-n singur crez.

Albinuţă-n zi de miercuri,

azi fac miere de orez.



Ce dulceaţă-mi ceri, străine,

din floarea iubirii tu?!

M-adăpară şi pe mine

cu venin de numai nu.



Numai nu, să zic întruna,

să-mi…

Spre uimirea peretelui,
culorile pictau o icoană
cât întinderea gândului.
Adunate în taină
prvirile ţinteau diversitatea:
o naştere infimă
patronată de mii de culori.

La moarte, în ceas de rugă,
refluxul peretelui
reflecta meteahna culorii
răsturnată-n adânc.
Lumânări
sub tirania beznei
evocau culmea întinderii.
Iar zeii,
împleteau un cordon
eternului „zet”.

(chipului de ceară)

Am un timp întrerupt de un secol-chemare

cu himere-călăi ce-mi scot ochii din cap

să-i arunce-n abis, într-un schimb de păraie…

cuvinte născute din idei furtunoase.

Am un strop de speranţă mai puţin c-o suflare

pe un galben obraz, pe o tâmplă albită,       

că-ntr-o zi voi pleca într-un vid de visare

cu toţi zeii ucişi, rătăcind trup de ape.

Dimineaţa, şi ea, mi- a…

Dantelându-şi urmele cu farmec

pe sub degete,

mâna un popor tânăr

dinspre doinele răspândite-n legende  

spre inimi aurite…

 rămăşiţe schilave plânse amar de amurgite ecouri.

Îi devoram şoaptele pribegite vremelnic!

Istorisind cenuşa albă a grâului

din buzele pământului,

îşi contura cărarea întortocheată

spre alizeele îndrăgite de fluturi,

peste veşteda filă printre Truverii Toamnei

 E greu…

Sub zări anonime, din spume de vânt

printre cârduri nocturne de făclii sfâşiate,

îmi sapă-n timpane şi mă latră-n delir

stări legendare… profeţii prăfuite.

De sfârâie osul şi carnea lovită,

n-am vreme de soare, n-am clipă de viaţă.

Un zbor întrerupt atinge pământul…

toti morţii-mi asaltă suflarea deodată.

 În sunetul minţii tarziul asaltă…

îmi stă peste  zori discret, un deşert,

şi sapă şi sapă…

M-aş îndemna să trec prin fapta apei,

că trupul mi-e uscat şi mi-e rugină.

Prin vadurile vechi, mister si vină,

m-aş îndemna să trec în somnul pleoapei.

Spre Crucea Vie veşnic să-mi duc urma

şi să mă curg ca trupul în păcat.

Acolo, unde totul e uitat,

m-aş îndemna să-ntorc în mine cârma.

Să duc o clipa-n naştere permisă

de ceruri negre şi de fade lumi,

de nume mari crescute cu…

Te blestem, când la uşă o vrajă

însetată vine să-ţi soarbă din lacrimi,

să  nu poţi să te mişti să-i stai strajă,

întristat, să te-afunzi între patimi.

Să mai vrei înc-o droaie de-amiezi,

să le scurmi printre bolţile albe

şi-un târziu să-ţi aducă zăpezi

dintr-un vid, peste genele calde.

Să te treci printre faptele lumii

în genunchi pân la capăt de vis…

din oceanul durerii,…

Să-ţi cer iertare,

că nu mi-am deschis pieptul să te trec prin

amiaza geruită de vise efemere,

să te reflecţi într-un sâmbure de măslină

cu abstinenţă cu tot...

în loc de inima

ti-aş zidi o imensă cetate…

de-ar fi să te refac.

Să mă absorbi, cum soarele planetele verzi:

într-un mod abstract

ca aburii cosmici, te-aş trece pe sub tălpile ude

împletindu-ţi cenuşa într-un ultim joc.

Recunoaşte-mi întunericul şi-ţi voi da…

Eu sunt mister închis sub multe semne de-ntrebare,

Iar tu, un vis de nedescris din somnul dulce în uitare.

În primăverile din mine sunt albe flori şi codri verzi,

Izvoarele în curgeri line printre bogatele livezi.



Eu sunt cu rădăcina-nfiptă în timpuri vechi de adevăr

Când multe semne de-ntrebare curgeau din ochii tuturor,

Iar tu, duşman cu ochi de foc ce-n măr închisu-ţi-ai un neam,

Un ochi viclean făr de noroc, ucis de coasta lui Adam.…

Îmi creşte-un braţ din rădăcină,

Din setea de-a mai înverzi.

Voi nu vedeţi că port lumină

Din timp străvechi spre a-nfrunzi?



La margine de caldarâm

Vă las ceva din visul meu

Adânc înfipt în zbor bătrân

Dar neînvins de pasul greu.



De ce miraţi priviţi în formă,

Cu desfătări fără de zări

Şi-ngenunchiaţi pe-aceaşi urmă

Ciuntită de un azi şi-un ieri?



Când imploraţi la fel ca mine

Necuvântatul adevăr,

Mai greu e să…

E gândul nins de-o palmă, un gol de început,

prin cercurile toate, în lung ecou de lut.

E mistic si intact altarul unei frunze,

la jugul stării mele, chenarele obtuze.



Sub vraja unei umbre, bolnavele frunzare

se-ntrec  extaziate, ca timpu-n secundare.

La un comând se pleacă un secol de-aşteptare

înlăcrimând pustia eternelor hotare.



E-al Slovei sclav de moarte cromatica mirare

de-nsingurare-n săbii, ogivă încleştare,

că-n mii de…

Tăcerea mea,

nu seamănă cu niciuna din tăcerile lumii!

Ea cântă din pana gândului

şi din fluierul osului, ca o Privighetoare.

Cunoaşte durerea inimii mele,

adevărul şi truda drumului.

Creşte triumfală îmbrăţişându-mi moartea dură,

încălzită de soarele destinat păcatului: cel fără de voie…



Ca orice forţă uzată,

mă-ndeamnă să mă-ntorc  fără nici-o vină,

în pleava rătăcitelor palme…

Nelegiuita! Se hrăneşte cu amăgire,

legându-se…

Timona virtutei

îmi dictează sensul până după ceafă

şi clapa apăsată a sunetului,

literă cu literă, pe albul mai alb

decât albul zăpezii.

Putred în scorţă…



Respirând bulele de sare

ale unui cântec sublim,

cu trup şi suflet,

cineva îmi face loc

vlăstărind uscătura,

pe alea vântului.

Iminent, în teaca iluziilor…

ţărus princiar

de care se leagă cerul

şi climatul braţelor mele.



Trebuie să joci mărunt

să…

Cu picioarele trase

prin coarnele păcatului,

urme de cenuşă ,

se desprind de rosturile gurii.

Inundată-i de ceaţă,

câmpia nechibzuitului.



Dar cine-i Şarpele,

când jertfa inelului cade-n uitare?

Sângele pur?!...

Beţia irosită de fantasme?!.

Ca timpul acesta…

îmi sună sfârşitul

prin potirul gol de cristal.



Şi ce, dacă arborele roditor

îşi scutură  seva în blesteme pulsatile!?

Curg mir…