Blestem

[SCOTNOTIS LUMINITA]

 

 

Te blestem, când la uşă o vrajă

însetată vine să-ţi soarbă din lacrimi,

să  nu poţi să te mişti să-i stai strajă,

întristat, să te-afunzi între patimi.

 

Să mai vrei înc-o droaie de-amiezi,

să le scurmi printre bolţile albe

şi-un târziu să-ţi aducă zăpezi

dintr-un vid, peste genele calde.

 

Să te treci printre faptele lumii

în genunchi pân la capăt de vis…

din oceanul durerii, proscris

să ajungi unde cântă nebunii.

 

Te blestem, să-ţi curgi ceara pe buze,

să renaşti undeva prin pustiu

şi s-alergi printre clipe ursuze,

ce-ţi vor da doar un strop timpuriu.

 

Să mă caţi printre litere vii

şi prin nopti cu priviri de copil.

Să îmi torni peste coapse făclii

şi de dor să-ţi pui limbii vinil.

 

Dureros…cănd pe brânci căutând

prin amurg, să nu mai zăreşti

nici-un gând spre tine zburând,

să-nţelegi într-un mod cine eşti.

 

Şi atunci peste-o rană a mea

tu să torni tot albastrul iubirii,

iar pe tâmple să-ţi sadă o stea

îmblânzind toate haitele firii.

 

 

 

[Simona Radu]

Să te treci printre faptele lumii

în genunchi pân la capăt de vis…

din oceanul durerii, proscris

să ajungi unde cântă nebunii.

ce-ar putea fi mai crunt decat sa treci in genunchi prin faptele lumii si visand in final sa ajungi la nebunia celesta?

bravo *puisor'

[SCOTNOTIS LUMINITA]

multumesc Simon, pentru trecere si cetire! cu deosebita pretuire...L.S