Trebuie să recunosc că arhitectura Parisului depășește orice închipuire. N-am mai văzut atâta artă, eleganță, măreție și patină istorică la un loc. E drept că expertiza mea în materie nu mă ajută prea mult (fiind aproape inexistentă!), dar despre  Paris nu pot spune decât lucruri frumoase, ba chiar  „Paris, je t'aime”, așa cum scrie pe toate afișele și reclamele liminoase din oraș. Ghidul cumpărat chiar din aeroport îmi dezvăluie amănunte despre istoricul Luvrului, pe care le știm cu…

Parcă a fost ieri

debaraua noastră s-a umplut de tablouri

înrămate

a devenit un mic Louvre

întodeauna ne-a plăcut să ne înrămăm amintirile

să le pictăm pe câte-o bucată de pânză

apoi să le expunem ca pe niște tablouri

într-o expoziție a sufletului

una câte una

să ne fie mai ușor de ajuns

în minte amintirile stau ca…

mie mi-ar fi ajuns şi o frânghie întinsă

chiar şi o potecă îngustă cu pietre şi praf

nu era nevoie de un pat ca să facem dragoste

ne-am fi putut iubi şi pe o sârmă de telegraf

mie mi-ar fi ajuns şi plânsetul din frunze

chiar şi tăcerea surdă a crinilor ucişi

nu era nevoie de ochi ca să facem dragoste

ne-am fi putut iubi şi cu ochii…

Îmi petrec restul zilei cu bucătăria și scrisul. Mâncarea pe orice vas de croazieră, inclusiv pe „Princess”, este o mizerie. Fiecare armator își are regulile sale care nu corespund cu regulile nimănui și, în niciun caz, cu regulile pasagerilor. Eu, de exemplu, am regulile mele. Știind că drumul durează fix zece zile, niciodată mai mult, îmi asigur necesarul de alimente din țară și-mi gătesc singur, după o rețetă proprie. Regimul acesta alimentar sever mă menține în formă (atâta câtă…

Pentru omul de rând posibilitatea de a pleca într-o croazieră cu punct terminus British Virgin Island, Panama, Bahamas, Seychelles, Niue, Samoa, Nevada, Hong Kong, Caraibe etc., la bordul unui vas transatlantic, rămâne un vis, cei mai norocoși reușesc o dată în viață (cu prețul unor mari sacrificii!), beneficiul lor mărginind-se, cel mai adesea, la o simplă și plictisitoare plimbare cu vaporul. Pentru mine, care călătoresc cel puțin o dată pe lună către Caraibe, lucru acesta a devenit banal,…

în mii de cioburi am găsit oglinda cu turcoaze

pe care cineva gravase chipul lui Hristos, în varianta tristă,

și răsturnat fotoliu din odaie, gen mangustă...

mă văd în cioburile astea  în mii de ipostaze

cu-obrajii lăbărțați, turtiți, ca-ntr-o pictură suprarealistă

într-un vârtej caledoscopic care mă dezgustă.

 În patul meu Louis Philippe este-o femeie…

“L'etat c'est moi !”

Puterea regilor daci nu era despotică, aşa cum a ajuns in zilele noastre, fiind controlată de tarabostes (nobilimea iniţiată) şi de comaţi (oamenii de rand), care aveau întotdeauna un cuvânt greu de spus in problemele importante ale ţării. După cucerirea romană şi fuga dacilor in munţi, unde au apărut obştile, conducătorii acestora erau bătrânii, purtătorii legilor străvechi şi a rânduielilor,…

De departe aud târşându-şi bocancii

Conştiinţa de sine:

   - Bună ziua, iubitule, îmi şopteşte

din mine.

Nu-i răspund, dar o simt cum mi

se-mprăştie-n sânge

vicleană

cum îşi împleteşte picioarele după

spatele meu ca o curtezană

 sau cum plânge.

   - Nici nu ştii, iubitule, de câte ori

am vrut să te…

aici

pe malul mării

mi-am regăst  pasărea albă

a liniștii

nicând nu privisem cu atâta

nesaţ

linia voluptoasă  a ţărmului

nisipul cu reflexe de aur

pierdut în albastru copleșitor și sufocant

al cerului

femeile învelite în cărnuri disgrațioase

desprinse parcă din pânzele terifiante

ale lui Goya

mă simt ca și cum m-am născut a doua…

George Ispas refuzase să-și denunțe colegul de muncă, prieten de familie, de altfel, care fusese numit de curând într-o funcție politică importantă la nivel de județ.

- Nu pot să declar că i-am dat bani ca să-mi înlesnească nu știu ce contract, îi mărtirisise el soției, fiindcă nu este adevărat!

Femia, cu zece ani mai tânără decât el, avu o sclipire de răutate în ochi.

- Bine că alții pot!

- Îți dai seama ce…

Prima noapte de dragoste trecuse repede, ca un vis. Zorii dimineți îi găsiseră sfărșiți.

- Mi se închid ochii! articulă ea abia perceptibil, punându-i o mână pe piept. Ai fost minunat,dragule, dar nu m-ai ascultat deloc! Te rugasem să fii prevăzător!

- Asta a fost la început! mormăi el. Recunoaște că te-a luat și pe tine valul!

- Nu neg.

- Nici n-ai avea cum!

- Întrebarea e ce ne facem…

rătăcesc cumva oblic

nu mai există atracţie

maşinile plutesc grave deasupra

șoselelor

copacii se-apleacă-ntr-o parte

păpuşarii fac tumbe

se încurcă în sfori

clovnii

se-neacă-n „alcooluri”

toate sticlele-s strâmbe

spargem seminţe-n dinţii

înegriți de carii

omorând timpul

mâncăm cu mâna stângă

ne aruncăm oasele însângerate

spre nori

ploaia cade aiurea

pe-alături…

 Virgil intrase să cumpere o pâine. După el își făcuse apariția o femeie deosebit de frumoasă, care cumpărase un covrig și care nu-și mai lua ochii de la dânsul.

- Mă cunoaștețu de undeva? o întrebase el intrigat.

- Am impresia că vă cunosc de când lumea! îi răspunse ea zâmbind. Nu știu de ce, dar îmi amintiți de fostul meu soț… decedat într-un accident de mașină!

- Nu vă ascund că și dvs. îmi păreți cunoscută! supralicitase el.…

începuse să plouă cu broaşte râioase

dinspre apus

ajunseseră broaştele până la genunchii

femeilor

ba în unele cazuri chiar şi mai sus

 ploua torenţial cu şerpi, cu şopârle

şi câini

ajunseseră lighioanele până la şoldurile

femeilor

ba în unele cazuri chiar şi dincolo de…

“…Pe Jean Fréron de un picior

Un șarpe l-a mușcat ușor...

Ce socotiți că s-a-ntâmplat?

Tot șarpele-a crăpat!... ”

Voltaire…

  In timp ce Ion Mortu  îşi îmbrăca hainele personale, după o săptămână de internare la Spitalul de Urgenţă Cocârjiţi, medicul  Vasile Creangă, un  grăsan trecut de şaizeci de ani, cu guşă şi ochi bulbucaţi, ca de viezure, mâzgâlea ceva indescifrabil pe biletul de externare şi pufăia tacticos din pipa sa de obsidian. Când reuşi să-şi închidă şi ultimul nasture de la vestă, cel care-i dădea întotdeauna bătăi de cap, se aşeză cuminte pe scaunul din faţa  lui Creangă, pregătit să înfrunte…

m-am speriat cumplit în dimineaţa aceea

spintecată de triluri şi bâzâit de albină

când am deschis robinetul din baie

şi a ţâşnit bolborosind dinăuntru-i

un şuvoi de lumină

m-am spălat pe faţă cu scursura aceea

lăptoasă care curgea în chiuvetă

era rece de-mi lăcrimau ochii

şi se lipea cu asprime de pleoape

ca praful de…

Instalat la bordul unui Mercedes E-Classe, ultimul model, Graţian Potlogea se întorcea ostenit la biroul său de pe Aleea Armoniei după o zi infernală de confruntări cu debitorii, vreo zece-cincisprezece “baştani” gălăgioşi şi agresivi. Câţiva dintre ei îşi băgaseră femeile şi progeniturile “la înaintare”, făcând necesară intervenţia brutală a jandarmilor, preluată imediat de agenţiile de ştiri in lipsa altor evenimente. Se văzu şi el pe ecranul televizorului din bordul maşinii bruscând o…

Cel care sunase la uşa firmei sale de apartament, un bărbat de vreo cincizeci de ani, înalt şi voluminos, cu o faţă rotundă, ca un pepene, şi doi ochi minusculi, iscoditori, se arătă iritat de întîrzierea cu care i se răspunse, motiv pentru care îi îndesă cetăţeanului o legitimaţie sub nas şi dădu să intre pe lângă dânsul, împreună cu alt bărbat, ceva mai scund, dar la fel de…