Șah

[Aurel Conțu]

George Ispas refuzase să-și denunțe colegul de muncă, prieten de familie, de altfel, care fusese numit de curând într-o funcție politică importantă la nivel de județ.

- Nu pot să declar că i-am dat bani ca să-mi înlesnească nu știu ce contract, îi mărtirisise el soției, fiindcă nu este adevărat!

Femia, cu zece ani mai tânără decât el, avu o sclipire de răutate în ochi.

- Bine că alții pot!

- Îți dai seama ce spui?

- Mai mult decât tine, în orice caz! Procurorul m-a avertizat că iei pe puțin cinci ani dacă nu-l dai în gât pe Roșca!

- I-am făcut deja plângere!

- Și crezi că se va sesiza cineva? Ești naiv, George! Macarie n-a avut nicio jenă să te denunțe!

- Este un denunț mincinos!

- Poate, dar n-ai cum să dovedești! Pănă se limpezesc lucrurile, dacă se vor limpezi vreodată, înfunzi pușcăria, pierzi afacerea și mă lași pe drumuri! Denunță-l dracului pe nenorocit!

- Nu pot face asta, Emilia! Omul a fost întotdeauna foarte corect și bine intenționat cu noi!

- Fă cum vrei, i-o tăie ea, întorcându-se cu spatele, dar să nu zici că nu ți-am spus!

Adoua zi George Ispas fusese reținut pentru treizeci de zile, iar Emilia primise telefonul acela misterios, cu care o amenințase procurorul Banană.

- Acum că ești singură ne putem ocupa și de cauza ta! Sper că ești mai deșteaptă decât Ispas?

- Să vin la Parchet?

- Nu, draga mea, vine Parchetul la tine!