Ochiul infantei

[Aurel Conțu]

Parcă a fost ieri

debaraua noastră s-a umplut de tablouri

înrămate

a devenit un mic Louvre

întodeauna ne-a plăcut să ne înrămăm amintirile

să le pictăm pe câte-o bucată de pânză

apoi să le expunem ca pe niște tablouri

într-o expoziție a sufletului

una câte una

să ne fie mai ușor de ajuns

în minte amintirile stau ca sardelele

unele peste altele

dacă ai deschis vreodată o cutie de conservă

înțelegi

nu mai vorbesc despre  riscuri

(fiindcă nu putem face abstracție de ele)

când le poți pierde

când poți rămâne fără trecut

când nu mai ai de ce să te sprijini

ieri ne-am înscris la prima expediție pe Marte

nici nu vreau să mă gândesc la câte tablouri

cu rame celeste

vom picta în spațiu

tu plutind ca o pasăre liră

înainte și înapoi

eu planând,  murind

și renăscând dintre stele

ca o pasăre Phonix

ne este de ajuns că acolo este apă

unde e apă există și viață

n-aș renunța pentru nimic în lume

la expediția aceasta

chiar dacă nu mai e loc

în debaraua noastră cu tablouri înrămate

și va trebui să deschidem fereastra....