Vuiesc uneori gândurile, îmbulzindu-se

printre amintirile ce sunt povești ascunse

după draperia trasă a timpului trecut

până-n prezentul care te privește tăcut.

Nu îl bagi de seamă, n-are gură să îți spună

că se grăbește după timpul care adună

multitudinea secundelor și-a minutelor,

introducând-o în interiorul orelor.…

Suntem un pic din clipa în 

care ne-am născut și soarele 

se gândea că în curând va trebui 

să-și deschidă razele pentru a se 

asigura c-am ajuns cu bine 

în viaţa pe care-o luminează. 

 …

Ne iubește iubirea din privire

în asemănare de chip și trup

ne dăruiește și ne împlinește …

S-a îngrăşat ura atât de tare încât

a devenit pur şi simplu obeză la pătrat

de-atâta răutate invidie agresivitate…

- Şi cum mai e la tine-n Suflet? auzii un glas şugubăţ.

- Ooo, bună întrebare! răspund şi încep să-mi râd în barbă, păi ce să-ţi spun, măi frate?

- Ei, dar ştiu că mi-ai găsit un apelativ super-fain. Îmi place la nebunie, dar scuză-mă că te întrerup, continuă, te rog.

- Păi cum ai fi vrut să-ţi spun? Dar în fine, dacă zici că-ţi place,…

Mereu au ieşit şi ies măştile afară

pe străzi şi pe toate drumurile

să se agaţe de-o perdea a orizontului pe

care o văd după preferinţă şi năzuinţă apoi vor

s-o prindă din zbor cu pestriţele culori

în care s-au învelit înainte de-a

deveni măşti după care să muşte

simţindu-şi gustul…

Pe-o bucată de seară înstelată

se-ntinde un fragment de depărtare,

ce mi se-aşează pe ochi ca o pată

şi mă săgetează atât de tare!

Tot privind insistent îndepărtarea,

mi se pare că una dintre stele,

câte sunt pe cer, găseşte cărarea

să vină printre printre gândurile…

M-am plictisit odată şi neavând ce face

l-am strigat pe Mine cât am putut de tare

şi s-a enervat şi m-a apostrofat în stilul

său caracteristic că nu-i nevoie să folosesc

tonul ridicat nefiind surd şi nici mut

că dacă vreau să-i vorbesc trebuie să fiu educat

atunci când îl întreb: - hei ce mai faci?…

Clipele mele s-au îndepărtat demult de-ale tale, pentru că nu şi-au mai găsit la un moment dat, sensul.

Inimoase şi încrezătoare, au încercat să ţină paşii drepţi şi călcau cât puteau de tare asfaltul, iarba, pământul, încercând să nu-l piardă din urmă pe Timpul indiferent şi acrobatic de pe cărările destinului.

Cel puţin, destinul meu a…

Dacă ne-ar creşte pietre scorţoase pe

sufletul îmbrăcat cu iubire ură şi cu toate

suplimentele ca bunătatea răutatea invidia etc

în ce interval dintre cele douăzeci şi patru de ore

şi-ar putea găsi prietenii noştri sau măcar unul dintre

ei cinci-zece minute hai un sfert de oră cel puţin

pentru a-şi…

Viaţa ştie că are o soră şi că Dumnezeu le-a orânduit

traiul punând o barieră între ele şi că o cheamă

Moartea - amândouă sunt bătrâne şi veşnice -

deşi când vin pe lume mereu se nasc

cresc şi îmbătrânesc dar niciodată

nu mor preocupându-se în primul rând să

trăiască înăuntrul şi pe dinafara…

I-au crescut ochi urechi mâini şi picioare de-a lungul

timpului şi nici acum nu se opresc din a creşte

ochii urechile mâinile şi picioarele Domnului care mereu

văd ascultă mângâie şi merg pe suferinţele şi neputinţele

oamenilor din lumea de aici de-acolo de peste tot.…

Culege omul de-a lungul timpului de toate,

să-l ajungă din urmă binele ca pe roate

în aer, care se-nvârt după o direcţie

pe care o vrea el la orice intersecţie.

Aşadar îşi burduşeşte mintea cu defecte,

minciuni şi răutăţi, să aibă adânci efecte

asupra semenilor şi a…

Te urmărește cineva din față

nu vrea să urmărească din spate

că s-a plictisit să tot trădeze

când raza vizuală pălește-n fața

razelor ce spintecă întunericul și ce

crezi? din față și-o culege cu vârf și-ndesat

fiindcă așa merită trădătorii

ce-o dau pe la spate să și-o ia pe față.…

Şi credeam că cerul meu seamănă

cu un cameleon care trece prin sită

ca făina strecurat de razele soarelui

pus la uscat pe aripile vântului

limpezit de rafalele de ploi

dar uitasem că feţele cerului sunt

identice cu ale tuturor celor care

au fost şi sunt privilegiaţi să îl

cunoască după fiţele…

Mereu se-mpânzeau norii pe cer

făcându-le cu mâna şi fluierând

celor din suflet care când

reuşea să-l cârpească pe unul să nu

mai plouă pe panta obrazului

se crăpa altul obez şi cenuşiu ca

părul senectuţii ce şi ea începe să

fulguiască uşor pe cineva fiind de acord

cu indiferenţa paşilor…

Aseară când apusul își contura

forma pe bucățica de cer înălțată deasupra

mea începuseră clipele zilei să se strângă în jurul

soarelui și-și așteptau startul de plecare.

Nu știu dacă le-a plăcut sau nu

ce-au văzut și-au auzit din viața mea și de

pe întregul Pământ…

Se mai trezeşte trecutul câteodată

s-arunce cu pietre în geamul prezentului

dar dacă oamenii nu aud zgomotul

se încăpăţânează să-l scuipe cu flegmele

unora care nu au avut nici cea mai mică

greaţă sau ameţeală când cordul le exploda

în piept de plăcerea răutăţilor care îşi

aruncau paşii în…

Am auzit și se-aude pământule

românesc despre voi românii buni și răi

deștepți și proști frumoși și urâți

sănătoși și bolnavi normali anormali

aerieni bizari în ciorba și friptura

voastră proprie de-a fi din oala de

mâncare și tigaia rupte din fiertoarea

vieții din care mâncați hulpavi de…

          La un moment dat se satură omul! Obosește. Și cade, și căzând, alunecă într-un neant al său, neștiut și nevăzut de nimeni! Și vrea să plângă, și plânge, până când lacrimile nu mai vor să curgă pe panta obrazului. De ce oare? Pentru că și ele se satură să curgă, frate! Atâta inundație pe față, în timp ce suspinele aproape că te îneacă și îl…