Pe cȃnd mestecam alene niște pui, mi-am amintit o piesă jucată în copilărie la grădiniță:

Cocoșul: Cum te cheamă?

Puiul: Pui

Cocoșul: Și ești al cui?

Puiul: Spune-i mamă.

Alba ca zăpada (jucȃnd rolul de găină și de mama puiului): Spune-i tu dacă te-ntreabă.

Puiul: Rigu, frigu, cucurigu, am…

Te rog să îți spui rugăciunea,

Să vezi ce răspuns vei primi;

Îți simt prea bine moliciunea,

Și cred că mult ne vei “uimi”.

          A doua zi, Inu îşi luă la şcoală noul prieten. Nu se putea dezlipi de lângă el. Îi făcu de acasă instructajul şi îl îndesă în rucsac. Orele trecură foarte greu, Sharp se tot zvârcolea prin rucsac, iar Inu tot încerca să îl acopere agitându-se şi el pe scaun. Daniel începu să îşi privească prietenul cu suspiciune.

          -                     Ce ai, frate? îl întrebă el la un moment dat.

          -                     Probleme cu burta, bolborosi Inu şoptit.…

     Ajunse acasă, intră în ograda mică şi îşi duse, ca niciodată, bicicleta în garaj. Intră în casă şi, tiptil, se furişă către dormitorul lui. Se auzi vocea mamei:

-          Ai venit? Vrei să îţi încălzesc de mâncare?

-          Da, mami! răspunse Inu cu voce tare. Vin în două minute!

Băiatul îşi schimbă hainele pline de pământ şi, lăsându-l pe Sharp pe pat, adăugă încet:

-          Suntem la mine acasă. Să stai ascuns când eşti aici.

-         …

        Inu privi la ceasul de lângă dulap, mai erau câteva minute până la pauză. Chiar şi profesoarea de matematică părea nerăbdătoare să se termine ora. Bătăile pixului ei se auzeau uşor, într-un ritm trohaic. Daniel stătea lângă tablă de câteva minute, năuc şi frământând creta în mâinile mici şi grăsuţe. Inu o privi pe furiş pe Alla, ar fi vrut atâtea să îi spună, dar Marius se mutase de câteva zile cu ea în bancă şi luase controlul. Nu putea să se…

Nu te știu decȃt din gară,

Cȃnd trenul staționa;

Te-aș iubi o primăvară,

Dar n-ai mai raționa.

Amintirile sunt de nepreţuit, pentru că declanşează sentimente pe care le crezi uitate, ori nici nu ştii că le-ai avut vreodată. Să nu fugi de nimic ce te leagă de ele.

Când picioarele îşi fluturau tălpile prin parful de ţară, când visele păreau a fi mai aproape de a se împlini şi nimic nu părea imposibil... Ce fericire poate fi mai apropiata de sufletul tău?

Lumea…

Astăzi aş vrea să vorbesc despre bârfă. “Doar o vorbă să-ţi mai spun”, deoarece şi acest subiect este mult prea scărpinat şi n-aş vrea să îmi pierd mult timp abordându-l. Se spune că bârfa este tratament psihologic pentru unii. Dacă am citi studii în acest sens, am ajunge chiar să fim de acord cu această părere şi să bârfim necontenit doar de dragul de a fi mai… sănătoşi. Ce să zic? Puţină bârfă probabil nu strică niciodată, ideea este să fie… cu bun simţ. Până acum câţiva ani, credeam că…

N-aș vrea să fiu un Eminescu,

Dar mi-aș dori să mă inspire;

Căci el din toate, tot renăscu,

În algoritmi și mii de spire.

Ce e geniu fără limite?

O minte scurtă ce discută

Care tot vrea să te imite,

C’apoi să nască o dispută?

 …

Mă vei iubi când n-oi fi nimeni?

O umbră se-auzi-ntr-o seară

Când n-oi fi rouă, ci ruine

Un suflet rânced

Prin suspine?

Mă vei iubi când plouă cerul?

Cu lacrimi grele și amare

De va fi lună

Va fi soare

Voi fi a ta îmbrățișare?

Răstălmăcite

În cuvinte

Umbra rămase-n al ei vis

Cuprins de neștiință-n…

E iarna iar si albul zapezii ma orbeste

Ninge valuri,valuri,pustiul alb tot creste.

E amortita lumea sub pature de nea

Ce a cuprins pamantul pufoasa,moale grea.

In casa arde focul jucandu-si peste var

Al flacarilor dans,mirific si…

Aud tot felul de poveşti pe la colţuri. Unii se plâng, alţii se laudă. Mai dăunăzi, cineva îmi povestea cum pisica unui vecin fura, din când în când, mâncarea altei pisici şi mi-am zis: “Ei, uite că şi la ei este ca la noi”. M-am întrebat ulterior :

“În cazul unui plagiat cine are de câştigat? Cel care plagiază sau cel care a fost furat?”

Răspunsul vine la fel de simplu, ca şi întrebarea. Noi suntem asemeni unor copaci. Creştem şi în fiecare primăvară ne lăudăm cu frunze…

Pe-o bucată de seară înstelată

se-ntinde un fragment de depărtare,

ce mi se-aşează pe ochi ca o pată

şi mă săgetează atât de tare!

Tot privind insistent îndepărtarea,

mi se pare că una dintre stele,

câte sunt pe cer, găseşte cărarea

să vină printre printre gândurile…

Cȃnd oaia s-a etichetat,

Pe post de capră, repetat;

Văzut-am ce deșteaptă e,

Deșteaptă foc cȃnd sforăie.

Și tot mȃncȃnd mieluții ei,

Din trei în trei, aici închei;

Cu un șașlȃc n-ai cum să riști,

Ți-e…

Sub arcul iernii

E albul imaculat.

Sub valul vremii,

Misterul mult visat.

Sub vise spulberate

Sunt raze ce apar,

Sub promisiuni deșarte,

Speranțe, iar și iar…

Și de cândva credeai că nu pot fi-mplinite,

Din neant renasc

Speranțe…