Zapezi de altadata

[blaga valeriu-catalin]

E iarna iar acum si parca ar vrea sa ninga

Cu fulgi timizi si rari ce nu prea vor sa cada

Plutiri sovaitoare,ce reusesc s-aprinda

In mine nostalgia zapezii de-altadata.

Inchid ochii usor si gandu-n timp ma poarta

Catre un loc anume si fara de pacat

Ce azi e-n suferinta zdrobit sub crunta roata

A celor ce-l vandura si care l-au pradat.

Zapezile de astazi sunt parca numai zgura

Iernile sunt negre si n-au nimica sfant,

Iar daca ninge,totusi,o face doar din ura

Ca un blestem nedrept peste acest pamant.

De-aceea gandul meu ma poarta mult in urma

Cand iarna era iarna,zapada alba,grea

Si-atunci un urlet greu in trupul meu rasuna:

-Mi-e dor de Ardealul sfant si Romania mea!