poezie, proză, muzică, pictură, fotografie, filozofie, evenimente culturale
Postat în Aprilie 10, 2021 la 1:00pm 0 Comentarii 2 Îi place
Se spune că demult, pe malul Prutului, trăiau câteva familii care duceau o viață frumoasă și îndestulată. Pământul negru le oferea roade bogate, iar apele din jur erau pline cu pești. Într-o zi, fiul celui mai instărit de prin acele locuri cobori în vale și zări pe lângă sălcii o frumoasă arătare, cu plete galbene și ochi verzi. Avea un corp subțire pe care doar o pânză albă îl acoperea pe ici colo. Fata privea spre cer și impletea coronițe din flori albastre.
– Unde mergi tinere, îl întreba ea surâzând? Dacă mergi la pescuit, ar trebui să mai aștepți câteva zile, apele sunt încă nestatornice, iar tu pari fără prea multă experiență.
Tânărul îi spuse că într-adevăr acolo porni, dar că va mai aștepta câteva zile, așa cum îl povățuise ea. O întrebă de unde este, deoarece n-o mai văzuse până atunci prin acele locuri. Tânăra privi cu ochii mari spre el și-i zise că vine în fiecare an să se scalde în ghiolurile de aici, vine atunci când ies ghioceii și e de mirare cum de nu s-au mai întâlnit. Au povestit până s-a lăsat seara, apoi tânărul se întoarse în satul lui. Întrebă oamenii dacă știu ceva despre frumoasa de sub sălcii, dar nimeni nu știa nimic, doar o bătrână se apropie de el, sprijinită în toiag, și-l povățui să nu se mai ducă acolo deoarece făptura nu era în întregime om și multe inimi a frânt secole la rând. Era Lila, fata Zeului apelor și a Primăverii. Doar când apăreau mugurii putea să iasă din adâncuri. Tânărul încercă să asculte de sfatul ei, dar în dimineața următoare plecă vrăjit s-o întâlnească din nou. Zile întregi s-au scurs, timp în care parcă totul se oprise și doar dragostea lor înflorea din ce în ce mai mult. Se hrăneau cu peștii din ape și se înfruptau din albastrul cerului, gustau din muguri și savurau dulceața iubirii. Într-o zi, fata îi zise că ar fi bine să meargă…
Postat în Februarie 26, 2021 la 7:00pm 2 Comentarii 3 Îi place
Postat în Februarie 1, 2021 la 3:00pm 0 Comentarii 2 Îi place
închinându-ţi clipele aceastea
Postat în Ianuarie 29, 2021 la 6:33pm 2 Comentarii 3 Îi place
SATUL MEU
Satul meu e amintirea mamei,
Năframa împănată legată înapoi,
Caru-ncărcat mânat în pragul toamnei,
De tatăl meu păşind pe lângă boi.
Şi ce miros era în sat atunci,
Venit din vii - miros de busuioacă!
Ţărăncile tăiau tuleii-n lunci
Şi glumele curgeau, când era clacă.
În pragul iernii îşi torceau fuiorul,
La şezători în serile brumate,
Iar doina suspina să le aline dorul,
De soţul sau iubitul dus departe.
Reînfloreau cireşii-n primăvară,
Iar albul lor părea, ca un veşmânt ales,
Ne revedeam cu drag în fiecare vară,
La prispa strămoşească - pentru alt cules.
De satul meu, mă simt pe veci legat,
Nu pot uita de locul meu natal!
Deşi-s bătrân, din el de mult plecat,
Îmi aminteşte că-s ţărână... din Ardeal!
( Poezie pentru Concursul "Paşii Profetului")
ia-mi mâna
strânge-o cât poţi de tare
şi mori…
priveşte-mă disperat
şi voi muri lângă tine
în spatele nostru, cuminţi
orăşenii vor muri şi ei
va fi miros
de piei gălbejite
şi o duhoare superbă de moarte
cimitirul va fi plin de noi, iubite…
plin de noi, şi gol de
drăcia asta de viaţă
ce ne-am plictisit
să o tot trăim…
să trăim ce au trăit şi alţii
…
şi ţie ţi s-a luat iubite
să-ţi zică ei: dar, ştiu cum e,
să vezi cum mi s-a întâmplat
haide să murim iubite..
ori lasă dragostea noastră să moară
pentru noi
altceva decât o stare de inspirație
poemul acesta are cumințenia
unei persoane țintuită
într-un cărucior cu rotile.
dependent de iubire
nu poate ieși în lume oricum;
uneori miroase a transpirație.
când se așează la cozi emoționale
aerul devine greu
apasă memoria cuvintelor
și zvonul nebuniei umblă
molipsitor printre oameni;
când e speriat de moarte
poemul se chircește entropic
inima lui se înfoaie a porumbel
și năvălește afară.
dă târcoale ochiului
apoi față în față
așteaptă
câteva semințe de mărturisire
Vai tie-autor Aurica Istrate
vai ţie nãdejde întinsã pe prag
sub tãlpi mirosind a virtute
cãdelniţã vie sculptatã-n gulag
din cuiburi de ochi nevândute
vai ţie-ndurare cerşitã-n genunchi
carboavã din ochi de cãlãu
cravaşã ce muşcã adânc din rãrunchi
chemare flãmândã de hãu
vai ţie pãmânt adormit peste prunci
nãscuţi, nenãscuţi, lepãdaţi
ajungã-te-al mamelor grele porunci
tranşee împleteascã-ţi soldaţi
vai ţie secarã, hranã de corbi
ascunsã sub bobul în pârg
vai ţie cãrare bãtutã de orbi
vai ţie tarabã de târg.
Ravasire- autor Laura Marinela Staicu
Stau la periferia luminii,
Agatata de raza ce se stinge
Si-abia mai palpaie
In zbaterea-i goala.
Amintirile despre mine
Bat la poarta viselor inchise
In cetatea fara nume
Si ma strig, urland mut.
Ecoul pasilor pierduti
Intr-un ieri suspendat,
Rasuna trist si neterminat,
Pe drumul ce duce catre niciunde.
Departe, undeva,
Stau visele mele - fată morgana
Rasarita din setea desertului
Incins de-atatea asteptari.
Printre nisipuri, ratacita,
Oaza sufletului meu
Se incapataneaza mereu
Sa ramana verde.
De- atâtea nopţi aud plouând
Şi ochi rotunzi de cărbune, încep să plângă
Mai trece un gând şi-n linişte deplină
Aud un zgomot vag. S-a dus deja!
Parcă am adormit şi-un vis mă bântuie
Un vis prea greu de înţeles
În întuneric mă trezesc. Mi-e rece
Şi aştept o dimineaţă de negăsit.
Mai trece o noapte, o zi, un an
O veche baladă şi un cântec lin
Un gol în inimă şi o nocturnă poveste
E frig şi bate vântul şi imnul a început.
Miezul nopţii mă-ntristează
Sunetele gri-mi răsună-n urechi
Şi lumini înţepătoare-mi răneau ochii
Să fie oare zi?
Sau doar o simplă noapte?
Tot mai adun scântei din vreme-n vreme,
din focul stins al celui vechi îndemn...
Sub zări o stare tristă groaznic geme,
răsună-n nopţi fragile de blestem.
Dorinţi, în rit de muguri ne adună
pe urmele lăsate-n bronzul viu,
şi-amar topiţi de sete până-n humă
mai dezgolim un cer pentru pustiu.
Ne prindem în tăceri ca depărtarea,
când plânsul a uitat să ne mai doară.
Nisipul din clepsidră arde zarea...
fugare clipe-n clopote de ceară.
Tot mai vioi himerele ne sapă
altare opaline-n flori de umbre,
sclipiri de-arginţi ce zidurile crapă,
duc adevărul vieţii în penumbre.
Zboară-n pereţi săgeţile privirii,
cum frigu-n sine dezvelit de linişti,
iar moaştele stau lumânări gândirii,
la osândirea spicelor pe mirişti.
Şi curge şi se prinde-n amorţire,
pe trunchiul putred lacrima simţirii.
În taină mii culori spre nemurire
la jug de gheaţă trag îngerii vorbirii.
Prin munţi de întrebări - rug de lumină -
răsfaţă-a duhului secătuit cuvânt,
şi întru pomenire cenuşile-I se-adună,
să mistuiască vraja prin ochiul de pământ.
ŢINTĂ-autor Corina Ofelia Corpodean
Afişai un calm perfect,
Scos din ramă, apretat,
Te credeai fără defect,
Imbatabil, calculat.
Dar te-a prins în mreje ea,
Fluturându-şi genele,
Şi –căzând- chiar dumneata
Ţi-ai pierdut …izmenele!
Nu te chinui-n zadar
-inimă de celochit-
Ea, subtil, şopteşte doar:
“punct ochit şi punct lovit!”
Nu credeti poetul- autor Cristi Iordache
Nu credeţi poetul când spune că-l doare –
a voastră durere o plânge când scrie!
Poetul trăieşte cu moartea-n picioare
şi n-are să cadă cât moartea e vie.
Îi curge stiloul şi-l şterge pe-o foaie
subţire ca lumea cu trupul ei şubred,
cu firele albe – înfipte pâraie
în ochii zbârciţi ai pământului umed.
Se-ntinde pe cruce cu-n pumn de cuvinte
şi toarnă balsamul pe inimi amare,
dar moartea nu-i vie şi viaţa îl minte.
Nu credeţi poetul când stă în picioare!
A smuls tragedia şi râde nebunul...
ascunsă-i durerea, ascunsă în pace.
Poetul nu moare; se joacă azi unul
cu noi de-a iubirea. Zâmbeşte,-apoi tace!
incomensurabil, autor Daniel Daian
viaţa
curge glas
paşii tăi muţi
hrănesc stângaci
caldarâmul
şlefuit din atâţia ca noi
şi
nu mai cresc furtună
din ochi supuşi
nici târziu
nu mai culeg în noapte
Fericire, autor Ica Matei
Căutam fericirea
În vise neîmplinite
Şi în speranţe pustii,
Alergam după himere,
Mă luam la trântă cu destinul,
Apoi plângeam nefericită.
Căutam umeri goi
Pe care să-mi sprijin dezamăgirile,
Îmi zdreleam vârful degetelor
Răscolind trecutul
Pentru a găsi vinovaţi.
Ochii îmi obosiseră
Căutând şi scrutând,
Nu mai distingeau realitatea.
Dezamăgită, m-am resemnat;
Nu există fericire pentru toţi.
Într-un nesperat târziu
Mi s-a limpezit privirea,
Până atunci, nu văzusem
Zâmbetul candid al fiicei mele,
Nasul trandafiriu al pisicii din vecini,
Primăvara atârnată de ramul de cireş.
Atunci de-abia, am înţeles
Fericirea era lângă mine,
În viaţa de zi cu zi.
Premiile concursului "Pasii Profetului", editia I
În urma jurizării poemelor trimise la concurs, s-au desemnat următorii câștigători:
-Premiul I, Bianca Dobrescu, cu poemul ”Și-așa lași iubirea să moară”
-Premiul II, Cristi Iordache, cu poemul ”Nu credeți poetul”
-Premiul III, Daniel Dăian, cu poemul ”Incomensurabil”
-Mențiune, Carmen Tania Grigore, cu poemul ”Altceva decât o stare de inspirație”
Felicitări câștigătorilor și participanților și vă așteptăm la următoarele ediții ale concursului!
președinte juriu, Bianca Dan
Începută de Maria CROCY în Exemplu de Titlu. Cel mai recent răspuns de Mariana Dumitran Apr 14, 2017. 4 Răspunsuri 8 Îi place
Azi am gasit un mesaj, care mi-a provocat subit o durere.Indragita scriitoare, Viorela Codreanu mi-a trimis un mesaj : "Ne-ati uitat cu totul ???" Desi…Continuare
Începută de Maria CROCY în Neîncadrat în categorii. Cel mai recent răspuns de Maria CROCY Apr 25, 2018. 23 Răspunsuri 7 Îi place
Apa are propria-i inteligență : sapă maluri; hrănește; spală și înmoaie; debordează lin sau sălbatic; vindecă boli; evaporă și ascultă muzică (numai simfonie). Succederea unor emoții intense aduc…Continuare
Cuvinte cheie : crocy, maria, conștiință
Începută de Maria CROCY în Neîncadrat în categorii. Cel mai recent răspuns de Maria CROCY Oct 26, 2015. 15 Răspunsuri 2 Îi place
Axă : cer –apă –pământ.Meridian – cuvânt necunoscut din unghi drept.Linia – curbă întinsă,…Continuare
Cuvinte cheie : întristarea, poete, ascunde
Începută de Smeu-Mare Elena în Neîncadrat în categorii. Cel mai recent răspuns de Smeu-Mare Elena Dec 31, 2014. 4 Răspunsuri 5 Îi place
SUFLETE BĂTRÂNE!Citesc Fie cuvintele unui filosof anonim, Fie frica din ochiul omenesc Care vede ce prompt îmbătrânim!Noi, Muritorii, trăim şi mult, dar şi puţin, Pe când cei pe dinăuntru goi Trăiesc…Continuare
Începută de emilia popescu rusu în Exemplu de Titlu. Cel mai recent răspuns de Mariana Dumitran Oct 26, 2015. 4 Răspunsuri 7 Îi place
Iubirea ta... albă pasăre,minusculă,rotindu-se concentric în făptura mea.Iubirea mea...întinderea albastră,scăldând plaja sufletului tău,cu nisipuri aurii mişcătoare...Continuare
Începută de emilia popescu rusu în Exemplu de Titlu. Cel mai recent răspuns de Mariana Dumitran Aug 16, 2016. 4 Răspunsuri 6 Îi place
Un fior străbate fiinţa,nostalgii şi-au făcut cuib în suflet,tristeţi...visări... cu chip de poezie,o pală de lumină înaripează clipa.Viaţa îşi deapănă firul...lumea de rostu-i îşi vedenumai…Continuare
Începută de Elena Buldum în Exemplu de Titlu. Cel mai recent răspuns de Mariana Dumitran Apr 14, 2017. 3 Răspunsuri 4 Îi place
Poema curt d’ELENA BULDUM traduït del romanés al català per PERE BESSÓestació de primaveraen les galtes rogesbotons de peoniesllagrimegenla rosada del matí***anotimp de primăvarăîn obraji roșiiboboci…Continuare
Începută de Bota Claudia în Exemplu de Titlu. Cel mai recent răspuns de Bota Claudia Iun 13, 2016. 3 Răspunsuri 3 Îi place
Zburați cu propriile voastre aripiAutor: Claudia BotaZburați mereu în largul vieții,Cu…Continuare
Începută de Mariana Bendou în Exemplu de Titlu. Cel mai recent răspuns de Mariana Bendou Dec 26, 2014. 2 Răspunsuri 3 Îi place
Iarnã, du-te!…Continuare
Începută de Aida Zaharia în Exemplu de Titlu. Cel mai recent răspuns de Aida Zaharia Feb 8, 2014. 2 Răspunsuri 2 Îi place
Colorează-mi viselecu mănunchiuri de stele,adunate din abisul întunecat al nopțilorcând stau cu ochii pironițiîn neantCăutându-mi punctul de sprijinde care să mă agăț,de care să mă avântsă merg mai…Continuare
© 2021 Created by Petru Făgăraş.
Oferit de
