TRECUTUL ŞI TIMPUL

[Mihaela Moşneanu]

Se mai trezeşte trecutul câteodată
s-arunce cu pietre în geamul prezentului
dar dacă oamenii nu aud zgomotul
se încăpăţânează să-l scuipe cu flegmele
unora care nu au avut nici cea mai mică
greaţă sau ameţeală când cordul le exploda
în piept de plăcerea răutăţilor care îşi
aruncau paşii în bătuta apăsată pe
feţele si pe sufletele ignorante
fiindcă habar n-aveau că nu trebuia doar
să privească ci să-şi fixeze în jur privirea
împotriva celor ambalaţi uman dar
cu conţinut de hienă şi cameleon.

Însă timpul curăţă bine cu detergentul săi
indiferenţa şi uitarea - mai rămân de multe ori
amintirile copiii de suflet ai trecutului de care
se foloseşte din plin de câte ori are ocazia pentru
a provoca nostalgia sau furtunile lăuntrice pe
care numai omul şi Dumnezeu le ştiu şi le
înţeleg - dar pe dinafara geamului se şterg
repede toate acele flegme şi printre
zâmbetul şi liniştea prezentului lumina
soarelui şi viaţa îşi îndreaptă paşii mlădioşi
spre viitorul cu alte trăiri şi învăţăminte
din care mai avem de învăţat.

Mihaela Moşneanu