hazardul morilor de zăpadă

[SCOTNOTIS LUMINITA]

împărţim monedele strivite de maluri

şi nu văd

în ce parte a gândului stai

zbătându-mă în străfunduri

învăţ să aleg ieşirea

în sinele căutărilor

braţele cenuşii ale învinsului

deschid pereţii brumelor

 

din nucleul sângelui alb

un zgomot puternic îmi sparge dimineaţa

ca pradă

celor mai grei soni de drum

 

împărţim aceeaşi palmă de dor

care se dezveleşte până la întuneric

şi nu te-mpreuni visului meu

te văd ca un crai în armură de fulger

ţintind ideal depărtarea

în diagonale zăvorâte

munţi de lumină leagă simfoniile datate

 zodiilor noastre

 

lutul şi sculptorul vor pleca

 

ne vor trece prin ochiul negru de corb

să-mpărăţim somnul din cupolele uitării

şi ne vom contopi aburii în plutiri abstracte

izbindu-ne de o pantă în reproş

 

să zidim drumul astrelor înainte de apus

te las să-mi ucizi îngerul

cu palmele deschise

în hazardul morilor de zăpadă

norocul uitat în fapt de orchestraţie

 

ceruri vor ţâşni

din toate încheieturile

strivite de aburii stingerii

şi ne vom împărţi în aceeaşi măsură

vibraţia

aşezându-ne sub piatră

 

lunecăm din acelaşi colţ umed al pământului

între ceruri

curgându-ne  nisipuri în clepsidră