POEŢII

[SCOTNOTIS LUMINITA]

îşi scriu neliniştea în artă
cuvintele-mi sunt prea puţine
să spun ceva căci sensuri iată
din alte vremi se-nfig în mine

aş reflecta întru simţire
de-aş înţelege pe deplin
dar cad adânc în a mea fire
cu trupul înclinat în chin

din toamna rănilor adânci
şi-au ridicat întregul zbor
şi-al inimii foc de atunci
arde mocnit pe culmi de dor

cu putrede îmbrăţisări
să-l risipească nu e gând
căci viaţa-i plină de-ncercări
şi-n negre nopţi stele-s oricând

tot merg pe drumul lor deşi-s
înveninări la mai tot pasul
cum timpu'-n lacrimi nu s-a stins
şi arta încă-şi are glasul

c-o sete de noi orizonturi
până la limita ce-nhumă
în straturi nebuloase-aporturi
lăsându-le fără de urmă

în fir albastru de lumină
din suflul cald diamantin
din care-au răsărit să ţină
de veghe până la amin

îngândurarea care-i duce
să vadă undeva departe
vă sunt să ducă-astă cruce
aici şi dincolo de moarte

cuprinşi total de-al slovei har
de scriu ce-naltul le dictează
o sută sau o carte doar
aproape că nici nu contează

în aste mări mă scald şi eu
să cunosc raiul dulce-al vieţii
în care însuşi Dumnezeu
plângând a modelat poeţii

[CIOBOTARIU MARIA]

,, în aste mări mă scald şi eu
să cunosc raiul dulce-al vieţii
în care însuşi Dumnezeu
plângând a modelat poeţii,, Felicitări mii!