Extraterestrul

[Angi Cristea]

tipul acela cu palton retro și cârlionți albi
s-a dus într-o zi după pâine și a venit a doua zi
beat mort cu două pâini în plasă
râde de vremea aceea când procuratul pâinii era atât de facil

tipul mărunt care locuiește ca extratereștrii în Craiovița
se caută de mărunțiș în fața chioșcului de ziare
numele lui semnează vreo zece poeme 
din România literară dar nu-l recunosc decât ăia mari de la liceu:
Uite, e dom' profesor...hă hă cam mic, zice unul
taci, bă, că din doi nu ne scoate
cică războaiele sunt cele care contează cel mai mult
cine cu cine s-a bătut anii mai puțin 
doar știi și tu sunt repetabile

copiii se hlizesc vin ca la gara de nord 
a intrat în școală un p-o-e-t!!!
țțț! ce specie rară numai domnul de geografie 
îl mai poate concura
ăla tânăr lucrat la sală după care mor toate profesoarele
când parchează decapotabila în fața cancelariei
dar poetul acesta are un costum uzat
nici nu se mai poartă costum prin școli
acum orice profesoraș vine
cum dictează moda cu părul geluit pantofi roșii 
blue-jeans foarfecați

tâmpita de poezie se mai dă la bacalaureat 
altfel cine ar căsca ochii la un extraterestru grizonat
venit cu autobuzul tocmai din Craiovița
elevii de azi s-au învățat cu frumusețile școlii 
nici nu-ți mai arde sa navighezi pe nett
sau să te dai mare cu Iphone-ul
când la tablă profesoara ta preferată
zice atât de duios:vezi că îți pun nota doi!
cu o fustă scurtă-scurtă!!!

este așa de frumoasă doamna
cum se îmbracă ea luxos în medie peste două salarii cu părul
bine întins încât nu-i auzi
decât pantofii sau râsul în cascade
ai tot vrea să îți recite din tipul 
acela cu mâinile înfundate în buzunar
pentru care fiecare poezie
miroase a pâine și a câteva grame de alcool

nici nu-ți pasă că îți va spune
să memorezi zece versuri
atât de mult te-ai obișnuit ca
viața să umble fardată la ochi mirosind a Chanel