Unde este ziua de ieri?

[Irina Lucia Mihalca]

Unde este ziua de ieri? 

Scăldată de albastrul cerului, 
mă uit la florile-soarelui din întinsul zării, 
legănate de briza mării, petale de petale, 
se spală de culoare, 
stropi galbeni de lumină, în inimă, 
îmi trimit iubirea, 
izvorul de viaţă nesecat. 

În labirintul timpului, 
curgerea lui nu se mai sfârşeşte, 
azi caut ziua de ieri. 
Undeva s-a ascuns, nu ştiu exact, 
nedumerită privesc 
în urma de boare a paşilor mei, 
acolo am lăsat-o, e sigur, 
dar unde anume 
nu-mi amintesc. 
Aripa vântului a risipit 
fiece clipă pregătită să zboare 
în miez adânc de taină. 
Pe drumuri neumblate, 
continui să merg, să caut, să caut, 
după un timp, în răsărit de zori, 
mă opresc 
şi strig: - Vântule, vântule, 
unde călătoresc clipele, spune-mi? 
Vântule, năucule, 
unde se duc gândurile trăirile, iubirile, 
visele, miresmele, culorile 
şi imaginile zilei trăite? 
Vântule, vântule, 
unde-mi sunt filele trecutului? 

De parcă aş fi uitat drumul spre mine, 
în umbra nemărginirii trec 
prin unda oglinzii tăcute, 
vreau să ies, prin coloana cerului, 
din vârtejul acestui prim vis 
spre celelalte ceruri, 
ultima barieră o străbat 
pe puntea îngustă 
şi lungă cât un curcubeu. 

Oare, clipa aceasta 
o voi regăsi mâine 
dispusă 
să se nască din neuitare? 

[CIOBOTARIU MARIA]

Cu admiratie!