În căutarea unui port

[Irina Lucia Mihalca]

În căutarea unui port 

Durerile acestea îţi sparg 
strigătul disperat, 
o chemare fără răspuns 
se risipeşte-n eter. 
Cu braţele întinse 
unul spre altul, 
ca doi cocori însetaţi, 
cu bătăi de aripi repetate, 
bâjbâie, neajungându-se, 
în căutarea apei 
retrase din faţa lor. 

Golit, cu lacrimi în ochi, 
asculţi în tăcerea beznei, 
un pas delicat faci în faţă, 
pe marginea prăpastiei 
nu-ţi pierzi echilibrul, 
ultimul sărut i-l dai 
înainte de a sări 
şi viaţa continuă să respire 
în apele învolburate. 

În căutarea unui port, 
să-ţi odihneşti trupul obosit, 
pluteşti în derivă. 

În vârtejul întunericului, 
noaptea se lasă 
şi cade 
în propriul abis, 
în timp ce lumina 
se ridică uşor, 
desprinzându-se, 
într-o nouă zi de primăvară. 

Un înger fără aripi 
te strigă, 
poţi să-i şopteşti 
să-ţi vindece inima rănită. 
- Numai cel care-a uitat 
ce este egoismul, merită iubirea! 
îţi şopteşte îngerul, zâmbindu-ţi, 
strângându-te-n braţe. 

Uimit o priveşti până unde 
limitele 
îşi pierd linia scrisă, 
noi trăiri răsar 
şi-o altă linie, 
oriunde liniile se întâlnesc 
formează acel punct primordial. 
Îmi rescrii fiecare pas 
al drumului spre mine însumi, 
tu, femeie-stea, lotus înflorit 
dintr-o lacrimă a cerului. 

E clipa ce reverberează 
cascada de clipe, 
dorinţa de a fi celălalt. 
Îmi aduci lumina de care 
aveam nevoie, 
acolo, în adâncuri. 
Să lăsăm iubirea să curgă 
prin vasul inimii, zeiţă devotată! 

O nouă poveste se naşte, 
liniştea care să împlinească 
şi împlinirea liniştii din noi... 

[Mariana Dumitran]

Îmi rescrii fiecare pas 
al drumului spre mine însumi, 
tu, femeie-stea, lotus înflorit 
dintr-o lacrimă a cerului. 

Superb!!!!!..   atata liniste..  atata iubire ..  si-atata dorinta...

[Irina Lucia Mihalca]

Multumesc, draga Mariana, pentru popas si impresii.

Cu drag!