Un vis plutitor. Viaţa.

[Irina Lucia Mihalca]

Un vis plutitor. Viaţa.

Viaţa este culoarea din ochii tăi şi-ai mei,

bate într-un timp, pur şi simplu,

îndepărtate sentimente

răsună

deodată şi peste tot,

aşteaptă, la rând, să fie simţite,

apoi vorbite,

ţesute din lacrima durerii

răspândesc lumina

în aşteptare,

în noaptea întunericului.

Prin teatrul de umbre

şi aripile de mătase,

cuvântul întrupat

pulsează

prin sângele inimilor

pentru-a da naştere

zorilor

unei noi dimineţi

care să strălucească.

Viaţa, contopită în infinit,

creşte prin dragoste,

ca stelele care

luminează cerul nopţii

cu dorinţele noastre

brodate

în bezna universului.

O lume vie, sunet şi culoare,

mişcare

prin timp şi trupuri,

oglinzile

din ochii noştri,

un labirint de ferestre

atunci când privim din afară.

Ce-i viaţa? Un vis plutitor,

concomitent,

în toate direcţiile,

dezvelind

ochiul albastru

şi flacăra

portocalie a soarelui.

A fost, este şi va fi...