Imaginea din oglindă

[Irina Lucia Mihalca]

Imaginea din oglindă

Încerci să construieşti mereu,

plantezi seminţele unor noi începuturi,

uneşti punctele unei noi poveşti,

auzite parcă cândva, demult,

traversezi apele emoţiilor adânci,

întregeşti visele, dorinţele, iubirile,

nespuse vreodată cuiva,

în acea femeie care te va face

să te simţi unic, puternic,

frumos, încrezător, ocrotitor,

pentru că doar aşa ştii că vei fi tu.

Există sentimentul de a fi împins

în mod constant

şi tras de mareele interioare,

la fel ca oceanul

întotdeauna atins de lună.

O nelinişte adie,

imaginile trec pe cer,

doar umbrele lor

stau lipite memoriei.

Ritmul fluxului de timpuri

ca valurile se ciocnesc

de vânturile schimbării.

Ţi-e teamă să iubeşti complet

până când simţi

că doar Ea te întregeşte,

te deschide, te transformă,

fiind însăşi Iubirea,

iar Iubirea chiar Ea,

devine totul,

raţiunea şi sensul vieţii,

reflectarea jumătăţii de cerc

ce completează formula infinitului.

Cerurile s-au înălţat în albastru,

pasăre cu aripile crescute în tine,

nu expiri, ci pluteşti.

Într-o singură întindere de aripi

e-o singură bătaie de inimă

- rug, flacără, icoană, caldă lumină.

Vei dori mereu să te regăseşti

în cuvintele, privirea, atingerile,

sărutul şi îmbrăţişarea ei,

pentru că doar atunci

ştii că eşti tu, acolo, acasă,

dar în acelaşi timp

ţi-e teamă s-o pierzi.

Iubeşti copia inimii tale,

parte din sufletul tău,

iubeşti cu ochii şi nu doar atat,

iubeşti cu trupul, cu inima şi sufletul,

iubeşti sincer, curat, profund,

iubeşti nemărginit,

iubeşti aşa

cum n-ai mai iubit

şi nu vei mai iubi vreodată.

O priveşti în ochi, regăsind

cea mai frumoasă parte

din tine în ea.

Citindu-ţi sufletul, şi-a găsit loc

pentru totdeauna, în inima ta.

Ştii sigur că pentru apropiere

este nevoie de depărtare,

pentru veşnicie este nevoie de timp,

pentru recunoaştere de fapte.

În palma grădinii ţi-a răsărit

trandafirul dimineţii.

Demult ai trasat drumul,

drumul pe care

doar ea-ţi va fi alături.

O iubeşti - o iubeşti pentru totdeauna.

O vrei alături - o vrei mereu.

Doar aşa nu-ţi vei pierde inima,

sufletul şi înălţimea.

Un bărbat mereu alege.

Alege provocarea. Alege strălucirea,

zborul, mişcarea, viaţa.

Alege femeia propriei nebunii.

Dintre toate femeile o alegi

pe cea mai plină de viaţă.

Din cea mai plină de viaţă

- pe cea mai înţeleaptă.

Din cea mai înţeleaptă

- pe cea mai delicată.

Şi veselă, şi răbdătoare.

Dar şi nebună, irezistibilă,

pentru că de fiecare dată

când o vei privi adânc în ochi,

îţi vei citi bucuria de viaţă,

înţelepciunea, gingăşia,

blândeţea şi răbdarea din tine.

Şi-acea nebunie,

oglindirea propriei esenţe!