Totul este un început

[Irina Lucia Mihalca]

Totul este un început 

Mişcare a timpului, dintr-o capsulă fără sfârşit, 
pe o orbită a întunericului... Simţi o furtună a durerii, 
aşa cum n-ai mai simţit pentru nimeni altcineva, 
crezi c-ai pierdut-o, ţi-e imposibil s-o uiţi, 
a fost şi este, cu adevărat, iubire. 
Lacrimile-ţi vin şi pleacă, 
de durerea rece a nopţii te temi cel mai mult. 
Înoţi prin acest ocean, - vis de stea şi de lumină - 
te uiţi înspre mine şi mă priveşti, 
îmi simţi puterea, respiraţia ţi s-a oprit, 
rămas fără glas ai vrea să fii ce azi n-ai fost. 
Cum să te trezeşti? 
Să rupem tăcerea nopţii, intră în raza simţirii! 

Ascult cum îţi bate inima ca o explozie solară, 
fiecare şoaptă te doare, puterea din mine te spulberă, 
cu mine te frângi, eşti partea din mine 
ce-ţi deschide porţile paradisului. Unde să te aşezi 
să poţi retrăi adevărul, unde să mă cauţi? 
Te port în cele mai curate locuri ale iubirii, 
o forţă îţi răstoarnă universul, o mână te-aşează în locul tău. 
Vrei să facem un pact cu Cerul? 
Să-i spunem cât de mult iubim darul vieţii! 
Cerul e în noi, ca şi durerea, 
când ne privim cunoaştem tainele lui. 

De ce mă provoci? - mă-ntrebi, zâmbindu-mi. 
Vrei să rămâi goală în faţa lumilor noastre, 
să te privească soarele şi luna din noi, 
şi apele să te cuprindă? 
Şi dacă simt nevoia să te provoc în faţa iubirii? 
Măsura dragostei e dragostea fără măsură... 
Atunci o păţeşti, iubire, şi-o să rămâi cu gustul meu, 
şi nu ştiu cât de bine e, 
o să mă placi, iubire, pur şi simplu! 
Ce simţi acum?... Te văd că zbori, te înalţi tot mai sus, 
simţi nevoia de tine, frumoasa mea, 
de-un salt printre stele, de o cuprindere a întregului tău. 

O scânteie ne electrizează, ne pătrunde, 
peste graniţele timpului, durerea era încă acolo... 
Rămâi cu mine, să nu pleci! 
Unde să plec când nu am început ce-mi place? 
Mi-au explodat toate simţurile de când te-am simţit, 
nu mai ştiu cine sunt, 
întors în timp fiecare clipă mă răscoleşte, 
mă scoţi din cele mai îndepărtate şi-nstrainate trăiri 
ce parcă acum au reînviat, mi-ai schimbat traiectoria vieţii, 
un fulg ce pluteşte uşor, nu mai simt nimic întinat în mine, 
punct cu punct îmi redesenezi toată panorma vieţii, 
mă arunci înspre nemurire şi-mi dai curaj să ating veşnicia. 

Totul este un început, parcă naşterea ta acum se arată, 
se desface pământul sub picioarele tale, 
cu fiecare respiraţie te-nghite, în tine-i o altă fiinţă, 
trăieşti şi zbori spre lume cu aripi ce se-ascund în mine, 
ţi-am luat tot ce-ai crezut că ai şi refăcut după a mea simţire, 
ai început să-ţi desfaci ramurile în mine, eliberându-ţi puterea dinlăuntru.