În tine rămân

[Irina Lucia Mihalca]

În tine rămân 

Sărutul impregnat în carne şi sânge descoperă 
uitate simţuri neordonate şi cerul din tine, 
euforie sălbatică, frisoane de-argint, 
în aşteptarea ei contur de vise umplute de sens... 
un suflet căutător de infinit eşti, 
axioma iubirii e cea pe care-o trăieşti doar tu, 
acolo unde numai tu poţi să intri. 
Unde să te găsesc? - inima ta strigă, 
în bătaia de miresme şi ploi. 

În fiecare clipă te gândeşti la ea 
şi clipa devine eternitate, un roi de fluturi 
ţi-a răscolit tot pelinul existenţial 
şi-a aşezat picurul din faguri 
să te înalţi pe culmile fără de sfârşit 
ale unui zbor ce numai cu ea 
crezi că vei reuşi să-l străbaţi. 

Acum poţi să spui că da, 
totul e doar un vis, 
un vis şi-un strop de nebunie! 
Trăieşti pentru că ea trăieşte, 
un călător spre zările albastre, 
timp risipit în neant, lumina lină 
şi caldă străbate ca un foc 
evantaiul de stări 
în care-ţi aşază sufletul, 
dintr-un loc unde nimeni nu a intrat, 
răvăşit eşti când te priveşte şi-ţi vorbeşte, 
mâinile ei ţi-au strâns 
şi deschis ochii. E raza ta de cerc! 
Acum poţi deschide orice univers, 
ai cunoscut-o în atingerea infinitului, 
ieşind din orice cerc, o căutai de-atâtea vieţi. 

Doamne! Cu mine eşti 
în orice mişcare a visurilor mele 
şi mor în orice clipă, acum da, ştiu, 
numai în tine voi regăsi piesele complete! 
Baţi mereu în inima mea, 
dintotdeauna ai fost acolo, 
săpată-n palmele mele 
şi-n coasta mea, se spune, 
e locul acela de cinste şi cel rămas lipsă, 
orice aş face, oriunde aş fugi, 
oriunde m-aş regăsi, în tine rămân, 
m-ai zidit acolo, simbolic trăiesc în cer.