Prin barierele timpului

[Irina Lucia Mihalca]

Prin barierele timpului 

Noapte de noapte treci 
prin pădurea de vise pastel 
cum ţi-am trecut 
prin barierele timpului, 
noapte de noapte mă respiri 
ca pe un tainic mister 
în care legământul inimilor 
dăinuie pentru eternitate. 

Pâlpâitoare umbre la lumina focului, 
imaginile dansează pe tavan 
înainte de a se pierde, 
în căldura noptii, în mătăsuri delicate, 
în speranţa unui vis uitat. 

Imprevizibilă este dragostea, 
un cântec îţi adie în suflet, 
sărutul nostru contopeşte 
planeta cu o nouă planetă. 

Revii în soarele inimii tale, 
o călătorie pe care o faci 
pentru a fi cu mine 
în toate dorinţele tale secrete, 
acele clipe de cer pe care 
le aşezi 
peste pământul trupului meu, 
un paradis ai găsit aici, în acest calm, 
cu fiecare vis împlinit, 
absorbi puterea constantă a iubirii. 

Mă simţi profund, 
o flacăra care îţi trece prin vene, 
inimile tăcute rămân neclintite, 
aşteaptă un semn, 
în fiecare mişcare de dragoste, 
o catedrală a iubirii îţi urmează inima 
care pulsează buimacă, 
în timp ce ultimul ecou al muzicii 
dispare între pereţii singuri, 
prin noaptea din vise, 
pentru a rezista unei noi zile. 

Zorii zilei au crescut 
cu întunericul care oftează şi dispare, 
în mâna stângă păstrezi cald visul 
presat printre frunzele sângerii 
şi o durere acută îţi strânge inima. 

Miresme stranii de flori sălbatice 
persistă prin amprentele pernii, 
răspândite într-o armonie perfectă. 

[Mariana Dumitran]

Superbe versuri!!!!!                                                                                                                                                                                  "Zorii zilei au crescut 
cu întunericul care oftează şi dispare, 
în mâna stângă păstrezi cald visul 
presat printre frunzele sângerii 
şi o durere acută îţi strânge inima. "

[Irina Lucia Mihalca]

Multumesc, Mariana.

An Nou cu sanatate si vise implinite!