ELEGIA XI pe firul gândului călător - continuare-

[Irina Lucia Mihalca]

ELEGIA XI pe firul gândului călător   - continuare-

El: - Întâmpini omul cu lucruri ce nu se pun pe cântar, draga mea! Mă gândesc la interiorul tău, complicat de sensibil! În unele zile eşti porumbel, în altele statuie!... Ea: - Nimeni nu este perfect, nici nu ne dorim asta, ci doar să fim oameni! Toţi suntem trandafiri, cu flori şi cu spini!

El: - Ai un dar fenomenal de a culege omul! Când mă simt cu centrul de greutate în preajma cuiva, acel om trebuie să ramână lângă mine!... Ea: - Avem de parcurs mult până la a deveni îngeri, de multe ori intrăm în capcanele presărate în cale!

El: - Posibil întâlnirea cu mine să te facă să-ţi arunci câteva rânduri de haine de pe sufletul tău, să danseze în ploaie mai lejer! Eşti total diferită, ca un condiment nou!... Ea: - Posibil, altfel cum aş ajunge în profunzimea cunoaşteriişi recunoaşterii, un suflet diafan care să zboare cât mai departe!

El: - Eşti un om de valoare, cam centrezi omul să stea lângă tine!... Ea: - Ne separă timpul şi spaţiul, pentru a reuşi săne întâlnim dincolo de gânduri, prin inimă şi suflet am deschis o poartă, poarta ce duce spre Templul Soarelui!

El: - Ascult păsările, dintre toate doar vrabia bea apă şi se uită la Dumnezeu în semn de mulţumire!...Ea: - Spre Templul Luminii păşim, spre templul cunoşterii noastre! Dacă întind mâna te regăsesc în inimă, dacă păşesc acolo vom porni spre lumea noastră. Acum du-mă spre răsăritul soarelui lăuntric, dragul meu! Sărbătoarea e acolo unde se întâlnesc gândul cu emoţia şi acţiunea!

El: - Dacă-i soare inevitabil este şi umbră, hai la soare!... Ea: - Pe cerul nostru vedem uneori şi Soarele si Luna, hai pe razele soarelui, tu, un fcioru ca un pilisteru albu*! Ea a trimis nişte gânduri, de tine depind unde le primesti, în inimă vor fi lumină, în minte vor lucra diferit !

El: - Am putere să te strâng în braţe! Este foarte important timpul prezent, liantul mâine îl vom vedea! Nici o clipănu va semăna cu alta!... Ea: - Mâine e un alt timp prezent! Orice speranţă îşi are o desluşire, orice credinţă un suspin, orice revărsare o clipă de repaos, orice tăcere un îndelungat ecou!

El: - În lumea asta poţi visa cum timpii tăi nu au timp, cum alergi după clipe ce se ascund, cum te bucuri de soarele ce nu-ţi cere nimic, cum te poţi juca cu umbrele şi niciuna să nu plângă, cum te poţi bucura de tine uitându-te şi de jos şi de sus!... Ea: - O constantă există în infinitatea de lumi paralele, în spaţii şi timpuri oscilatorii ~ iubirea!

El: - Orice cuvânt ajuns la noi face înconjurul lumii, cu un mesaj se opreşte exact acolo unde trebuie! Din pacate nu toţi citim mesajul!... Ea: - Orice evadare dintr-un spaţiu şi timp în altul paralel se face mereu însoţit de iubire!

El: - E noaptea de sânziene, vin-o aici!... Ea: - Sărbătoarea sânzienelor, simbol şi vibraţie, alinare e ziua, magie e noaptea! Magică noapte, un cântec prelung cheamă soarele la-ntâlnirea cu luna, unirea lor face parte din taina vieţii!

El: - Închide ochii şi lasă-te pe umărul meu!... Ea: - Închid ochii, ascult cântecul în braţele tale şi inima-ţi bate puternic, vreari ascumta*! Caută răspunsul în interior, întotdeauna acolo îl vei primi!

El: - Trăieşte povestea şi dormi, tot ce ne este interzis ne face creatori!... Ea: - Iubirea e cea mai pură simţire, lumina prin care trăim, suferim, plângem, râdem, zâmbim, simţim! Adânc simţim!

El: - Ştii cum eşti tu, draga mea? Cu mult peste puterea mea de percepţie, asemeni florii de hoya ce înfloreşte în noapte lacrimi dulci!... Ea: - O continuă uimire! Cum este lacrima hoyei?

El: - Nedefinit de frumoasă, dulce şi dupa miezul noptii lasă un parfum asemeni crinilor! Adoră soarele!... Ea: - Suav şi delicat parfum, subtile înflorescenţe!

El: - Povestea ei de mare supleţe începe după miezul noptii, în zori abia se vede! Multe lacrimi, foarte multe, sute de lacrimi! Lacrimă de hoya eşti!... Ea: - Aşa simţi?

El: - Da, eşta a mea**! O floare sfântă, sensibilă, ce nu înfloreşte la toţi; pe pervazul de marmură lacrimile măaşteaptă! O lacrimă cât un bob de rouă eşti!... Ea: - Ai grijă de floarea din inima ta! Roua florilor îşi picură dorul necunoscut în sunetul ţiterei ciupite de adierea zefirului!

El: - Omul imbină toate iubirile, este un tot! Toate poemele îşi caută un vis, un timp dintr-un timp, un timp neatins!... Ea: - În palmă păstrez nufărul şi petalele lui, efigie cândva dăruită! Să păstrăm lumina iubirii, flacăra şi taina ei!

El: - Să te gândeşti la mine, dacă nu voi putea veni vei primi un mesaj din alt univers!... Ea: - Sunt în inima ta, de ceîmi spui asta, ce se întamplă? Mărgăritare, boabe de rouă îmi picură acum şuvoi!

El: - Flori albastre vor creşte din lacrimile tale!... Ea: - Pe-o rază-n zori tristeţea ţi-o agaţă!

El: - Ai schimbat tu cursul dar apa tot acolo ajunge, amândoi deodată distrugem barajele! M-am cam îndrăgostit de tine, iată secunda de sinceritate! Cred că am atins locul acela ce lipseşte din cercul tău! Fugi, aici nu-i vremea destulă, este târziu, foarte târziu! Târziu peste tot!... Ea: - Să revii să-ţi atingi steaua! Să-mi dai un semn, orice semn!

El: - Da, în câmpul petalelor! Va trebui să plec, draga mea!... Ea: - Cred în tine, în puterea ta!

El: - Mă voi uita într-un punct, vreau să găsesc întoarcerea, felia ta lipsă!... Ea: - Să te uiţi spre Catrinel, “întoarce-te!” te va chema ea din lumea de dincolo! Să nu rătăceşti pe acolo, nu e încă timpul! Nu uita iubirea, e tot ce contează în balada noastră! Ce simţi acum tu?

El: - Că îmi lipseşti mereu! Dacă m-ai activat voi trimite stimuli, voi avea reacţii, vei avea reacţii!... Ea: - Suntem vii, suntem noi, dar dincolo de asta suntem Tu şi Eu, acelaşi Eu, aceeaşi vibraţie! Lăuntric ţi-am auzit chemarea, ai şoptit această chemare ”vin-o”, treptat lotusul ni s-a activat deschizându-se! M-ai răsfirat printre petale suflând uşor adierile gândurilor, emoţiile tale!

                                                                                                             -continuarea in blogul urmator-