Cronicile vii ale Dionului

[Irina Lucia Mihalca]

Cronicile vii ale Dionului

Istoria s-a scris, într-o lumină argintie,

în pietre albite de vremuri,

prin haos şi zgomot,

în file-ngălbenite

şi manuscrise din biblioteci,

unele arse prin timp,

pe vase, pe lespezi, relicve,

în inimi şi-n noi,

memoria transmisă mai departe,

iar pentru cei care au

ochi să vadă şi suflet să simtă,

istoria e scrisă răsunător

în zidurile martore

din care lumina izvorăşte

- o mare carte -, printre ruine,

cândva altare, temple,

basilici, amfiteatre,

pieţe, grădini, străzi, case,

cetăţi, palate, monumente.

Filă de filă priveşti uluit

cum se perindă viaţa şi moartea

prin lupte, războaie, victorii, înfrângeri.

Dincolo de marginea timpului,

la poalele Olimpului

asculţi paşii ce, încă, răsună

în oraşul lui Zeus, sacrul Dion,

priveşti cum îşi serbau victoriile

Filip al II- lea, Alexandru cel Mare

la-ntoarcerea din Theba

sau ultimul rege al Macedoniei, Perseas,

regăseşti urmele lăsate de pelerini

la sanctuarul lui Isis

şi-n vechiul Odeon.

Treci, în apusul soarelui,

pe aleea pietruită

ce duce spre-altarul lui Zeus,

la sanctuarul Demetrei,

sărbătorită toamnă de toamnă,

ori spre templul lui Isis

acolo unde zeiţa-şi primea

ofrandele lui Alexandru

înaintea campaniei cuceririi Asiei.

Priveşte, ascultă şi păşeşte uşor

peste cronicile vii

ale Dionului

ce continuă să ne stea mărturie...