şi era octombrie,
şi-n octombrie e totul gri,
e nuditate absolută
goi de drăcia asta de viaţă
aşteptam să ningă.
dar în octombrie nu ninge, nu.
tu-mi şopteai de zor:
în octombrie înveleşte-te cu mine.
eu parcă n-auzeam şi mă lăsam călcată de vânt şi de ploi.…
Continuare
Adăugat de Bianca Dobrescu la Aprilie 7, 2012 la 9:32pm —
Nu sunt comentarii
parcă te-am zărit astăzi
proptit în mai.
eu încă eram în aprilie
şi înşiruiam cu verde primăvăratic
o idilă.
Adăugat de Bianca Dobrescu la Aprilie 7, 2012 la 9:31pm —
Nu sunt comentarii
intro
După ce am mâzgălit cu majuscule pe-o foaie cartonată MISHA ŞI EU
şi desigur ca o adolescentă ratată am înghesuit totul în inima vecinei de la patru privind fascinată literele acum devenite sângerii chiar închegate
am realizat că povestea noastră nu-i una obişnuită
nu are cum să-nceapă bine
iau un gât de brandy şi…
Continuare
Adăugat de Bianca Dobrescu la Septembrie 25, 2011 la 2:41pm —
Nu sunt comentarii
aici nu găseşti decât o linie de pauză
o ureche lipsă din pricina căreia nu mai aud
cum trebuie cover-urile eşuate ale vecinului de vis-a-vis
pauză, bum bum, tic tac, taci
se strigă în mine unde materia cenuşie e pusă-n formol la păstrat
să o înghită copii pe întuneric, furişându-se
când vor fi împlinit peste cei şapte ani de acasă
şi se vor fi regăsit cu ghiozdanele pline cu foi roase
de câinii ce le sar în ajutor în momentele în care…
Continuare
Adăugat de Bianca Dobrescu la August 13, 2011 la 12:57am —
Nu sunt comentarii
lekoklar
nu a stat mâhnit fiindcă nu a fost savurat
fix cu trei minute înainte de ora zece
lekoklar, băiat mare
cum îl striga marin la microfon
şi neauzind fiindcă aveam căştile întru totul
pe una din urechi
a aşteptat cuminte o altă zi
până s-a golit de sinea lui
iar boala s-a lipsit de mine
ca printr-o minune ciudată
Adăugat de Bianca Dobrescu la Iulie 22, 2011 la 12:15am —
Nu sunt comentarii
cineva în mine
îşi bate joc de neuroni
cineva în mine defect
uită să blocheze
receptorii pentru durere
şi concerte de Bach
ori Vivaldi
se aud simultan
de pândă
la uşa spre alte minţi
stă atingerea ta
Adăugat de Bianca Dobrescu la Iulie 18, 2011 la 6:30pm —
3 Comentarii
acolo unde se termină călcâiul
începe umbra ta
căci în ziua aia de vară
când soare era de mâncare
şi aducea pe alocuri a marmeladă
mi-ai spus că nu vrei să mă mai vezi
nu-ţi aminteşti, aşa-i?
acolo unde se termină călcâiul
ţi-am lipit umbra
să te port cu mine peste tot
mi-era teamă că nu vei putea
trăi fără bătăile inimii mele
şi eu nu puteam trăi fără masajul la tălpi
Adăugat de Bianca Dobrescu la Iulie 16, 2011 la 8:32am —
5 Comentarii
Niciodată nu mi-a plăcut să programez o ieşire. Dacă ne dăm rendez-vous, nu-ţi fă un plan, nu vom ajunge niciodată acolo. Vom merge mult, vom străbate câmpii, poate vom păşi pe alte culmi. Cu mine niciodată nu se ştie...Poate-ţi voi spune-n pustietate şi cum să ucizi oameni, voi vorbi degajat, fără probleme. Ba chiar îmi vei fi şi victimă, străine. Căci sunt uşor de îndrăgit, să nu uiţi că ziua-s Evă şi noaptea Lilith. Mă hrănesc cu dorul ce roade din tine, cu inima ce îţi sare încolo…
Continuare
Adăugat de Bianca Dobrescu la Iulie 15, 2011 la 1:00pm —
Nu sunt comentarii
Era un timp, când purtam cu mine, întodeauna, un ţânţar. Oriunde mergeam, sta în bătaia vântului pe rochia-mi verde. Era un ţânţar storcit, ce la un moment dat căpătase un miros ciudat, dar nu-mi displăcea. Nu mă deranja cu nimic, eu veşnic cu nasul înfundat, priveam mirată feţele trecătorilor ce căpătau forme ciudate.
Era un timp, când te purtam şi pe tine, viu, de mână pe alei întunecate. Te obligam să-mi săruţi coapsele, la ore târzii, câtă vreme mai treceau puşti îndrăgostiţi…
Continuare
Adăugat de Bianca Dobrescu la Iulie 14, 2011 la 12:49pm —
Nu sunt comentarii
Camera-n care-şi uitase surâsul, nu existase niciodată. Camera aceea era doar o proiecţie vagă a camerei lui.
A lui, da, a lui! A celui mai cel dintre cartonaţi.
Cum luase naştere iubirea asta între hârtii? Simplu, cel ce rostise cuvintele ce-au eliberat-o din unghiul mort, pe care noile oglinzi cu zonă convexă, apărute ulterior, îl combat, nu era deloc urâţel, vopsit în negru, cu pupile albe pe alocuri frânturi din "nu mă uita", şi cu un zâmbet şiret în colţul gurii, mândru de…
Continuare
Adăugat de Bianca Dobrescu la Iulie 11, 2011 la 1:55pm —
4 Comentarii
info: notez cu 1, 1.1, 1.2, începutul, până ajung la conflict.
1. Camera-n care-şi uitase surâsul era vopsită-n alb. După ce făcuse câteva noduri rochiei, în care strânse bine eternitatea, o luă din loc spre centrul vechi al oraşului de carton. Oriunde priveai numai băieţi şi fete din hârtie proaspăt vopsită. Cum vedea un nene roz, se ascundea în blocurile cu cinci etaje. Cei pictaţi în roz, erau cei ce-şi plângeau de milă, şi cum te…
Continuare
Adăugat de Bianca Dobrescu la Iulie 10, 2011 la 10:33am —
4 Comentarii
În fiecare vis ce-l ai despre mine.
Totu-i crud.
Până şi carnea mi-e crudă şi tare,
îţi place să-mi muşti coapsele,
să te îmbeţi cu mirosul meu de Floarea Paştelui,
să-mi mângâi tălpile aspre şi uşor curbe,
să îţi uiţi mâinile în părul meu
de-o nuanţă asemănătoare cu natura.
Primăvara părul îmi înverzeşte,
frunze îmi rămân impregnate pe retină
şi în jurul nostru ninge cu flori de cireş,
uite, una nu…
Continuare
Adăugat de Bianca Dobrescu la Iulie 9, 2011 la 2:51pm —
2 Comentarii
1. La capătul scării sunt eu cu tot ce-i lăsat pe pământ. De la un capăt la altul găseşti voie bună şi fericire. Dacă te chinui puţin, pe măsură ce trece timpul, găseşti şi câţiva nervi rămaşi fără legătură. Poate îi legi tu cumva şi pornim ţinându-ne mână. Eu poate am să plâng, tu mă vei îmbrăţişa, şi voi aştepta şi o mângâiere pe creştet
2.Sunt femeia ce a fugit toată viaţa de gratii, ce nu a vrut să se simtă legată de tine, de el, de oricare. Sunt femeia cu iarbă sub tălpi şi cu…
Continuare
Adăugat de Bianca Dobrescu la Iunie 17, 2011 la 1:52pm —
Nu sunt comentarii
Eu mă ascund de noapte şi de lume
înghesuindu-mă în tine
până îţi ating aorta cu inelarul
acolo îmi rostesc rugile
până la răsărit
la pieptul tău mă odihnesc
sub umbra maxilarului
şi freamăt aşteptând mâna-ţi aspră
să-mi mângâie creştetul
şi plouă flori de cireş din braţul tău
şi soare-ţi răsare-n vorbă
eu fericită, am găsit adăpost
tu liniştit, mă înveleşti cu tine
Adăugat de Bianca Dobrescu la Iunie 9, 2011 la 2:11pm —
2 Comentarii
îmi place copilul din mine
ori de câte ori mă complic
jucându-mă de-a adultul
mă strânge puternic de mână
şi îmi colorează
şotronul sufletului
în rogvaiv
Adăugat de Bianca Dobrescu la Iunie 4, 2011 la 6:30pm —
Nu sunt comentarii
- Se pornește vânătoarea de iubiți. Care ucide mai mulți, de specificat: nu cu gândul și în circumstanțe cât mai misterioase, câștigă!
Asta se zvonește la radio, o iau de bună și îmi notez în agenda cu coperți pletoase : tipu de la trei, barmanu din speed… Cam atât, of! Întodeauna am fost pretențioasă, ăștia doar arată bine, sunt genul de tipi pe care dacă îi vezi în metrou n-ai cum să nu-ți spui: „mi-aș trage-o cu tine”, desigur nu se cade ca o fetișcană să gândească astfel, dar…
Continuare
Adăugat de Bianca Dobrescu la Mai 31, 2011 la 1:58pm —
Nu sunt comentarii
intru în mine cum intri tu în casă
joc ruleta rusească pe artere
pe retină, imbolilă, regăsesc reflecţia lui
pe care nu-l mai iubesc...
cred că un chef cu tot ce ţine de mine
în astă nesingurătate
e tot ce am nevoie
clint, mi-a promis că va participa şi el
deşi mi-e urât să-i sorb întreaga fiinţă
mă voi sacrifica
mi-e urât de ei, şi lor le e teamă de mine
eu ucid tot ce prind...
mi-au zis chiar să nu mai rânjesc
că li se crapă…
Continuare
Adăugat de Bianca Dobrescu la Mai 25, 2011 la 1:00pm —
2 Comentarii
ăia se jucau
şi eu râdeam
râdeam isteric
ca şi cum
era pentru prima oară
caninii ascuţiţi
ascundeau răutatea din mine
vroiam doar să le smulg sânii
să mătur cu părul ăla roşu pe jos
să ţip, să mi se prelingă saliva
pe bărbie
şi ei să mă huiduiască
vroiam să nu le mai pese
să fugă naibii odată
să scrijelească pe alţi…
Continuare
Adăugat de Bianca Dobrescu la Mai 18, 2011 la 12:20pm —
Nu sunt comentarii
ia-mi mâna
strânge-o cât poţi de tare
şi mori…
priveşte-mă disperat
şi voi muri lângă tine
în spatele nostru, cuminţi
orăşenii vor muri şi ei
va fi miros
de piei gălbejite
şi o duhoare superbă de moarte
cimitirul va fi plin de noi, iubite…
plin de noi, şi gol de
drăcia asta de viaţă
ce ne-am plictisit
să o tot trăim…
să trăim ce au trăit şi alţii
…
şi ţie ţi s-a luat…
Continuare
Adăugat de Bianca Dobrescu la Mai 17, 2011 la 3:02pm —
Nu sunt comentarii
îmi ies din minţi
cine ştie pe unde ajung
pot ajunge pe minţile altora
care-mi vor displăcea
or pe care voi învăţa să le iubesc
iubirea nu se învaţă!
îmi strigă un ultim picior
de nerv
rămas fără legătură
nu, nu mai vreau durerea
durerea-i doar în mintea mea
bolnavă…
Adăugat de Bianca Dobrescu la Mai 15, 2011 la 11:03pm —
5 Comentarii