Prin bătăile ceasornicului trece,

cum oglinda spartă-ntre tăceri.

Anii fug şi de-or mai fi vreo zece,

va simţi că nu mai sunt ca ieri.

Se adună-n miezul sec al iernii,

să închege -n sânge orizonturi.

Dus de valurile sparte ale vremii,

un pribeag, pe-nlăcrimate fronturi.

Mai presus de El, e clipa vieţii,

prin vinele otrăvite de morminte.

Peste tâmple-i cad grăbiţi nămeţii

timpului…

unei fiinţe umane, Ciprian

Pe alei de cenuşă, aidoma uitării,

răsari Stare Albă neînţeleasă de gânduri,

alergând pustiit căldura uscată

printre clipe rotinde râvnite de timp.

Şi nu ştii de unde se scutură ceaţa

peste dulcea privire; dintr-o sete lumească,

orbecăi mormântul şi crucea nescrisă…

ţi-alături sosirea-n ninsoarea grăbită.

Din prigoniri smintite, în ochiul gri al zilei…

te-adulmecă o…

Sub cearcăn de vise zdrobite,

cu trup zburător ce atârnă-n abrupt…

adâncul de cupru ce-nchide

amurgul de flacără vie,

tărie deşartă… viteză de sunet,

exişti ca un gol veritabil!

Potcoavele-ţi albe tocite-s de Frâul

ce-n ultimul strigăt

să arzi te struneşte...

Fantasma poemului veşnic mascat,

cu gerul şi-a morţii manie loveşte.

Străpungi ca un fulger

sub aripa-mi dreaptă,

şi cad pe o…

Te-mbraci în asfinţit

şi torni în tine, ARMONIE…



Dintr-o imensă vale de VAPORI,



te înalţi.



Gândindu-mă la tine,



iluzionându-ţi chipul,



sub cearcane de ape,



vibrande frunţi m-apleacă.



La porţile privirii



dilată 

inefabil

sub pielea zăvorâtă ACORDULUI ALBASTRU,

o chiciură imboldă,

  acestă

fantezie:

cei duşi spre-ndrăgostire,

ca duşi pe veci, să…

Găsindu-mă-n locul cu poalele reci

de-un secol,

 îndesându-mi în oase cobaltul,

o stare uşoară de jos până-n jos

 îmi turna visu-n cercuri, cu groază de toţi…

săraci şi bogaţi, cu gândul şi fapta

prin semne cadente de timpuri tăiaţi,

duceau nicăierea trăirea Polară,

lunecând ca prin umbră ne(omul) scorţos.

Şi cu durere, din geruri, 

vegheam unduirea Eclipsei Albastre,

scrijeleam…

Din lagărul umbrelor, curge o ploaie,

o ploaie nespus de rece şi deasă.

Priviri înlemnite din străfunduri…  şiroaie

de fum şi angoasă şi bezna ne-apasă.

Un cer de morminte acoperă Pasul

Eu curg dulce vină cu ochii smeriţi,

mătăsuri de aştri prinse-n jocuri dau glasul,

durerii purtate  de Orbi primeniţi.

Că-n Iernile Roşii, trădări timpurii

sfărâmă viaţă, în cioburi perene,

pe cuiburi de…

(nenăscutului)

De vrei să mă scutur de lutul

ce-n vorbe de vreme-i sădit,

mai lasă-ţi dulceaţa-n sărutul

în lume de mine şoptit.

De vrei să mă-mprăştii sub umbra

tăcerilor tale-n scântei,

preaumblă-ţi prin gânduri penumbra

unei pierdute  femei.

Şi toarce-mă-n miezul de noapte,

şi poartă-mă-n somnul tău lin.

Din tine, un Rai, de se poate,

să curgă peste-al iubirii…

(poetului Petru Făgăraş)

 Ca laptele Alb al pumnilor îndesaţi

sub tâmpla concepută de ore,

de-mi atârnă dorinţele pe limbă,

îngăduitot rostesc: să-mi curgă viaţa…

precum cristalul unei lacrime pe geana timidă.

Planeta loviturilor dure

e în aceaşi lătrândă gură…GURA LUMII.

Sămânţa-Petală,

somnul lin al macilor…

cunoaştere şi adevăr.

Curcubeul intenselor trăiri,

precum eterul…

 (celor ce tac)

Vai, cât mie!

Vai, cât voua!                                                

Ne-au cântat în palme greieri;

pacea orelor arzânde…

cel mai dulce vis de rouă.

Şi nu-i capăt sa ne-ajungă…

din pământ o mână lungă

sparge nourii de ceară,

bate Sha, la dor de ducă…

un nebun de plin amor

zburdă-n cercul stării albe

căzând pradă vorbelor,

din prea dus spre…

(Evei)

...şi n-ai ce să-i mai ceri, e-nmiresmată

cu adevărul pur al altei lumi,

în somnul ei, doi ochi se-nchid deodată

şi cad din sânul toamnelor sub brumi...

din visuI clar, vibraţii inocente

ce n-au ştiut decât să-ţi dea bineţe.

Tu zburzi în vid de gesturi imprudente

când rostul vieţi-i plin de frumuseţe.

Prin clipe trase-n cerc de cai albaştri

te-au aşezat sub pleoapa nopţii,…

Anunţă-mă şi spune-mi că sunt un RAI permis,

din roditoarea vină a clipelor de vis

că veşnica plecare pe frunte mi s-a scris,

când toate cele gânduri încă nu s-au fost  zis.

Adună-mă din iarba flămândelor priviri

că-ncet se-nalţă-n mine altarul plecăciunii,

s-ajung din somnul pleoapei pe linii de plutiri,

în rit caval să zburde cenuşa-mbătăciunii.

Şi de-i amară clipa când zidul se dărâmă,

sau…

Tăcuţi, seducători şi vii,

doi ochi ciopliţi de stări fardate,

loviţi de lespezi cenuşii,

purtaţi sub pleoape-nsângerate,

cad uneori în vid pierduţi,

înlănţuiţi de vrăji acerbe.

De valuri prinşi, doi ochi trecuţi

din nopţi adânci, în gând ce fierbe.

Nu-i orizont să nu-i încapă,

cu tot cu vină şi sclipire

şi marea lor adâncă apă,

un preambul de-nlocuire…

Unu-i…

(dedicată mie)

Din ce comori te-ai scăpătat, femeie,

sau din ce basm ai îndrăznit să fugi?!

Tu plină de lumină…o idee…

Din care mare-albastră mi te scurgi?

Din ce noian de stări nevinovate,

tu înstelată, vii să mă alinţi?

Mă curg în vid, secunde-mpovărate

de vraja ta, şi simt că-mi ies din minţi.

Şi ce nevoie cruntă nu te lasă,

la ceas târziu când visul ţi-e respins?

De dorul tău, în gând…

Eşti urma topită de valuri în scrin,

cu un cer mai departe de mine.

Sunt golul ce sparge zidul de ceară

cu o zi mai aporoape de riduri.

Nu ştiu de ce maluri aproape te legi,

nu văd câtă frunză la pământ e căzută,

dar sunt ca un cântec cu sunet redus

din pântece pus, mai mor, uneori .

Ai prins, cantr-un cleşte, lacrima vie

şi nu  înţeleg la ce zei să mă –nchin.

În dâră de sânge cu osul pe…

Abia-şi mai ţine Slava ale sale

îngemănate săbii fără teci,

iar ochiul meu închis de-atâta jale,

cade-n abisul unor ceasuri reci.

Se iau la trântă pietrele-n izvoare,

rostogolindu-se spre podul blestemat,

duc zvonul dintr-o clipă de uitare,

că am murit… şi nu-i adevărat.

În lume sunt prăpăstii zdrobitoare

care te-afundă uneori pe veci,

sau poate, dintr-o adăncă-nfrigurare,

te scot la un…

Am fost în veacul plin de dor

la porţile celor ce tac,

şi în regia măştilor,

o urmă sunt  şi-n colburi zac.

Pribeag, un cerşetor hoinar

străbătând drumul  regăsirii,

secunda unui vis pe jar…

un zbor ucis de legea firii.

Şi nici-o umbră de trecut,

nimic din ce era să fie.

Atâta doar;  necunoscut

cu trup de Cer şi ochi o…

Poţi să mă acuzi de tot ce-nsemn,

la acest subjug de clipe moarte                               

şi-n bătaia focului când gem,

să mă-ngenunchezi, străinătate!

Poţi să-mi spânzuri tălpile uscate

de păcatul nevăzutei lumi,

până la apusuri blestemate,

unde nici un gând nu mai sugrumi.

Printre oaze sparte de-ntunerici,

să mă cauţi şi să nu mă ştii,

ca un val de umbre-ntre biserici,

să…

dedicată mamei

Vin să mi te-nhaţe haitele păgâne,

cu săgeţi de ape, buzele-ţi lovesc

şi te trec mătănii într-un miez de pâine,

şi mă trec fiorii PRUNDULUI CERESC.

Adăpost pe veacuri ţi-a făcut ursita,

din îmbrăţişarea unui vechi mister.

Tu eşti prea-curata, blânda, miluita

care din iubire, m-ai făcut stingher!

Un stingher ce-şi duce zilele pe brânci

şi îmbrăţişarea viselor sub…