CAND MOARTEA DA TARCOALE

Fiori albi,picuri pe zapada

Ca plumb de cer culorile

Pe rand visau cum sa mai cada.

Un cantec de greier zgribulit

Am incalzit intre palme,

Priveste intunericul, zalog in asfintit

Si piatra lunii rasturnate

In apa noptii calme.

Si scartaie sinistru

O cumpana-n fantana,

A inghetat adancul

Si apa vieti-n jgheaburi,

Si ma cutremur inca

Tinandu-te de…

OAMENII DE CRISTAL

Azur diafan, o culoare de lan

Curată, ingenuă arătare,

Lumină captivă-n priviri de titan

Petale suave-n corolă de floare.

Sclipiri jucăuşe-n unde verzui

Se-ntrec şerpuind să atragă,

Copile zglobii, în cer să le sui,

Nectar să culegi de pe buze de fragă.

Îşi pune Soarele razele joase,

În arcul primului pătrar al lunii de foc

Se-aprind în pletele lor,…

UNIVERSUL FEMEIE

Tu eşti o lume unică,

O stea,

Din pulberea-nceputului

Vizibil,

Şi-ai fost pe rând

Iubita mea

Şi tot ce-a fost posibil.

În alte vremuri

Te-am strigat

Ba frate, chiar şi mamă,

Şi câte nopţi

Te-am privegheat

Tu n-ai băgat de seamă.

Te-alint acum

Cu primăveri,

Când ghiocei-s lacrimi

Te smulg din grelele poveri

De vorbe şi de patimi.

Şi-n…

TABLOUL LUMII

Balsamul rugii la icoana vie,

L' întinde nevăzute mâini de îngeri,

Şi-n taina florilor de peste lume

Stă rostul veşnicei mirungeri.

Atotfrumoasă în tăcerea minţii,

Cu ochi pictaţi luminători pe cer,

Din lumea lor se-nchină sfinţii

La cruci de lemn şi drugi de fier.

MAMA

Clopoţei de ghiocei anunţă-n lume ziua ei,

Ziua mamei una-n lume, una care a dat nume vieţii

Şi trăieşte-n rând cu drepţii.

Te-a-nfăşat cu dragostea - suflu necuprins,

Te-a păzit cu lacrima şi cu dor nestins

Te-a îmbrăţişat mereu

Cu lumina-ngemănată-n zâmbetul Lui Dumnezeu.

                   MUMĂ – TRON AL IERTĂRII

  Nu mi-ai spus te iubesc, niciodată…

  M-ai lăsat să ghicesc prin tot ce-ai făcut,

  Câteodată.

  M-ai privit mereu aspru,

  M-ai învăţat să stau drept

  Nerostită, credinţa o am

  Că dragostea mea-i de la tine,

  Din piept.

 Cu respect şi evlavie stai

 Şi te-ntrebi ce-ai făcut,

 De meriţi să mă ai.

 Şi-n rugăciunea ta,…

PRIVIRE RĂTĂCITĂ

Cu ochii strălucind de ape,

Pe cărarea bătucită

M-au pierdut de mai aproape

Frunte smulsă, rătăcită.

Ca o preafrumoasă zână

Se prelinge din cascadă

Într-o undă liniştită,

Cerurile să o vadă.

Cu alte făpturi ruginite

Să fugim râzând, desculţi

Prin rouă nepăsătoare

Răvăşită printre munţi.

PELERINII DIN SENIN

În nisipuri austere

Singuraticii ce sînt

Pelerinii din senin

În mistere-s mori de vânt.

Între ale minţii palme

Din apus şi răsărit

Au frânt bulgăre lumina

Să vegheze-n asfinţit.

UITAREA

În agonie lentă

Vedea cum universul

Se năruie în juru-i

Ca să-i oprească mersul.

Pe oriunde păşit-a

Se-aşterne-n colb uitarea

Şi în adâncul ei,

O leagănă chiar marea.

Înfrigurată îşi aruncă,

Cu mâinile-amândouă,

Viaţa în moartea cărnii

Trăind în bobi de rouă.

Şi se revarsă, aburind

În ultima ei noapte,

Se prăbuşea-n neant şi mirt,

Şi învia prin moarte.

VIII TOR-ULUI

Se umflă vânturile legiunii

Ce bat până la hotare

În nopţile în care,

Plânsul alerga sărat

Sub trunchiul unui frasin

Mare, înlănţuit.

Şi piticii

Şi geniile copacilor trăzniţi

Au emigrat,

În susurul fântânilor

Ce părea,

Un şir neîncetat de suspine.

Pe tronul ei,

O stea plânge cu sânge.

Învăluit,

Viitorul îşi închide

Una după alta porţile de…

CERCUL VIEŢII

 Nevăzutul,

Contemplă fără nici un gest

Secretul,

Care se-ascundea-n lumina lunii

Şi-n tenebre zăvorâte-n incest.

În lumina miezului de noapte,

Sub biciul neostoit al vieţii

Violatoare şoapte

Cu grimase-ncrustate zăbrele,

Pe spate,

Ard în luciul subţire al gheţii.

Tresări o singură dată,

Argintie,

În imensitatea pustie a deşertului...

Nu mai ştia dacă e moartă, dacă e…

CĂLĂUZĂ DE VISE

Sub semnul întrebărilor liră

Copac răsucit, trunchi şi sfinx,

Lacrimă necunoscută se miră

Şi-n globul albastru s-a stins.

Explozii solare spre mine purced,

Aprind lumânări interzise,

În cine şi ce mai pot ca să cred

Când n-am călăuză de vise.

MOARA DE GÂNDURI

Morişca minţii macină de zor

Cum bate roata apa-nvolburată

De-atâtea pale oasele te dor

De parcă între pietre a-i fi sămânţă spartă.

Încremeneşte moara, lopeţile-s în aer,

Rămân o arătare de umbră şi lumină,

Un scârţâit sinistru se pierde într-un vaier,

E-o limpezime-a apei, într-o tăcere plină.

Netulburata minte, în lină clătinare

Coboară cristalină şerpuitoare undă,

Îmbrăţişarea ei, nu…

PERLE NEGRE

Ochi de cer în ochi de apă

Din grădina cu fluturi,

Ochi de foc auzi cum crapă,

O explozie de muguri.

Mai adânc în hăuri,

Negre perle de tăciuni

În palmele nerăbdării,

Sub tălpile rugii

Penitent le aduni.

Cu dureroase săruturi,

În ale despărţirilor păşiri

Treci punţi, spre noi începuturi,

Sub vestejitele frunze

Cu foşnet de trecute iubiri.