faptul de a exista

de a fi

( de a crede că ești! )

nu înseamnă nimic

omul n-are decât o viață

prea puțin

pentru câte căutări și eșecuri îl așteaptă

rațiunea

această povară a minții

este ruptă de viață

lumea rămâne o simplă aglomerare de lucruri

despărțită de drumuri

punctul din care…

Decembrie curge lin pe drumul nostru

chiar dacă-l înţeapă frigul cu colţii viscolului

pentru că acestuia din urmă îi ies prima oară

măselele de minte caninii şi restul

că dacă viscolul n-are măsură şi potriveală

prin locurile pe unde iarna…

Cristian Dima se sculase în dimineaţa aceea cu o durere îngrozitoare de cap şi îşi blestemase soarta care-i hărăzise să se trezească în fiecare dimineaţă odată cu cântatul cocoşilor şi să meargă la serviciu, unde trebuia să muncească pe brânci până la lăsarea întunericului pentru două sute de dolari amărâţi. Plecase cu gândul să se oprească la o farmacie şi să-şi cumpere câteva capusule de algocalmin, singurul medicament la care-i ceda durerea, fiindcă altfel, în starea de iritare în care se…

 viața mea e ca un teren bătucit

ca un șotron  desenat pe asfalt cu cretă

când intri trebuie să sari peste niște linii albe

pe care n-ai voie să le atingi

să-ți depărtezi picioarele

să țopăi

și să arunci c-o lespede înainte

apoi s-o miști printre linii într-un picior

nu-i simplu

Omul-șotron are regulile sale

din când în…

Meritase să te aștept

Secundă după secundă,
Zi după zi,
Noapte după noapte,

Să alerg pe o pista
Mult prea cunoscută
Unde dorurile
Sunt mănușile de box
Ce lovesc iar și iar,

Să plătesc tribut
Pentru toate privirile de catifea
Ce mă dezbrăcau
Și mă îmbrăcau in iubire.

Meritase fiecare vorbă închisă
In fibra nervoasă
Ce tânjirea după tine, bărbatul - copil.

Alexandru Zbârciog se trezise în dimineața aceea cu o citație băgată pe sub ușă. Nu-l văzuse pe agentul procedural, care acționase total neprocedural, alegând soluția cea mai proastă, permisă doar în cazurile când persoana nu era găsită la domiciliu, afișarea, în loc să sune și să i-o înmâneze „adrisantului”. Cum nu găsise cu cine să se certe, deschise plicul misterios, purtând antetul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mierleștii de Sus și scoase o hârtiuță boțită, cu pete de grăsime în…

 respiram și credeam că trăiesc

îmi auzeam sângele curgând

căzând cu vuet în cascadele trupului

văzusem cândva o moară de apă

și-mi imaginam că eram o moară de apă

la capătul unei roți

măcinându-mi singur zilele

zdrobindu-le între pietrele zgrunțuroase

ale timpului

mărunțind-le în pulberi pufoase și…

Noaptea tăcerii însingurate

întunericul nu-l iubea

şi mai străină decât umbra

prin lume trecea.

Noaptea iubirii vinovate

dragostea şi-o…

DECEMBRIE



Ninge iarăşi în grădina sufletului meu,

troienele au acoperit şi ultima speranţă, 

la fereastră sunt doar flori de gheaţă,

din nou un decembrie şi vise congelate 



Ninge în gânduri şi-n ochii mei verzi,

privirea-i mereu îngheţată şi tristă,

din nou se apropie decembrie, iubite,

iar între noi a rămas un patinoar de vise.



Ne ninge cu fulgi tot mai mari şi…

 În varianta cea mai optimistă, pot crede că te-ai înșelat. Faptul că ne vedem zilnic înseamnă că exiști. Nu-i doar o închipuire a mea. Admit că n-am încercat să te ating, să-ți vorbesc, dar o voi face cât de curând. Dacă e așa cum spui, va trebui să mă conving singur. Da, uneori, se poate întâmpla și lucru acesta: să crezi despre cineva că există, iar el să nu fie decât o închipuire și invers. Îți dai seama cât de disperat trebuie să fii ca să apelezi la un asemenea subterfugiu? Nu pretind…

astăzi merg să-mi iau porţia de dreptate pe pâine

am numărul treisprezece pe o listă cu multe numere

care

de fapt

sunt oameni

dar aici funcţionează regula de trei simplă

în care un om se înmulţeşte cu o sută

apoi se împarte la treisprezece

iar ca să poţi înmulţi şi împărţi un om

la ceva

îi dai mai întâi valoare de număr

păstrând regula virgulei

pentru că toate numerele încep de la zero

iar zero nu are…

Priveşte pânza albă agăţată de şevaletul

înalt până deasupra capului său

caută printre picturile din minte să vadă

căreia din ele să-i dea viaţă

dar albul pânzei îl sfidează în timp

ce ele se perindă prin faţa închipuirii…

îmi simt capul prins într-o menghină,

ca între Scylla și Caribda

presat parcă între două fălci gigantice

de Tyrannosaurus

durerea e asemenea unui burghiu care se-nvârte

la turație maximă

prin creier

dacă aș fi un boboc de iris

m-aș deschide voluptos într-o floare albastră

la marginea cerului

dar parcă mai bine ar fi să fiu o…

Nu împlinise trei anișori când Grațiela Pușcaș, fiica unui învățător din Hotarele, simțise o atracție irezistibilă către natură. O încântau florile gingașe și frumos colorate din grădină, pomii fructiferi, iedera de pe pereții casei și iarba, care creștea miraculos peste tot. Ura iernile lungi și toamnele ruginii, din cauza schimbărilor climatice severe, deloc prielnice vieții vegetale. Pentru sufletul ei candid contau doar primăverile și verile anului, atunci când își putea exprima…

- Nu, spuse Berenice, respingându-i îmbrățișarea. E prea devreme pentru îmbrățișări! Când îmbrățișezi pe cineva încerci să transmiți ceva, la tine e mai mult decât evident, eu însă n-am ajuns atât de departe!

Îl vede reacționând visceral, retrăgându-și mâinile ca electrocutat, semn că fusese luat prin surprindere. Venind acolo, în apartamentul său personal, îi încurajase, de fapt, așteptările, destul de mari, probabil, și lăsase garda jos. Nu-i strica o lecție, oricât de mult simțea…

Nu am nicio explicaţie pentru criza aceasta de viaţă

înainte o găseai şi la taraba din colț

ce vremuri!

( nu trebuia decât s-o băgi între două felii de pâine!)

cumpărai cât te ţineau baierele pungii

e drept, fără nicio garanţie

la jumătate de preţ e indecent  să ceri şi acte,

o iei aşa cum este și-o înregistrezi

la Starea Civilă

 să apari în…