Ca orice om corect și cu frica lui Dumnezeu, Dumitru Ispas nu-și putuse explica de ce fusese chemat la Parchet și rămase minute în șir cu hârtia aceea oficială în mână. Bunul său simț îl îndemna să dea curs invitației de a se prezenta la Ministerul Public, cum scria pe antetul citației, măcar pentru a afla motivul inculpării. În citație se preciza negru pe alb că era invitat în calitate de inculpat într-o cauză străină total de preocupările sale: delapidare, deținere ilegală de armă și…

 sunt lucruri pe lumea aceasta independente de noi

nu poți opri ploaia să plângă în hohote

vântul să bată

căldura Soarelui să îmbrățișeze Pământul

puiul galben să iasă din ou

ridicăm de fiecare dată din umeri

copleșiți

nu suntem decât niște figuranți…

În această seară mare

Aşteptăm o dragă sărbătoare,

Să apară din îndepărtare

Moş Nicolae, călare.…

- Da, doar că-i gravidă. Femeile, precum știți, n-au muze, ci muzi. Și orcât ar părea de amuzant, și vă asigur că este, nici ele, nici ei, nu știu carte! N-au cum să se supună testului de dictare, așa că ( fără deci între propoziții )  va trebui să găsiți altă metodă de evaluare, și vă sugerez interogatoriu sau detectorul de aversiuni ( ca soluție de avarie, desigur! ).

Fusese informat că următoarea pe listă era o pacientă„ cu ștaif”, scriitoare, și că era în luna a treia. Nu avu…

să vezi două pietre sărutându-se

îţi dă de gândit

cineva spunea că eternitatea

este o noţiune abstractă

Brâncuşi a surprins-o

într-un sărut

altcineva spunea la fel despre suflet

greşit

sărutul e chiar sufletul

răstignit

la Stonehenge pietrele

şi-au înghiţit sufletele

n-au mai rămas decât niște capete uriașe

fără inimi

sărutul lui Iuda nu mai stârnește patimi

nu mai surpinde

pare o îmbrățișare…

Cum adică ce cred despre tine? Doar n-ai vrea să-ți spun ce cred cu adevărat? Acesta e secretul meu! De obicei cred ce spui. Știu că te înfurie faptul că nu poți scrie drept, fără corecturi, dintr-o suflare, și mă amuz. Umbli prin ploaie ca să-ți ascunzi lacrimile, plânsul, fiindcă nu scrisul sau picurii de ploaie te preocupă, ci eu. Ești atât de previzibilă!  Zici că mă ții aproape pentru că te fac să râzi, dar n-o crezi nici tu, nu-i, în niciun caz, vina sau meritul meu că te gâdili.…

Miriapodul mă priveşte cu o sută de ochi

şi se mişcă încet către mine cu o sută de picioare

păroase.

Mă şi vede la cina de seară hăcuit de o sută de cleşti

şi servit într-o sută de feluri pe tot atâtea platouri

de oase





La ce i-or fi trebuind scârboşeniei o sută de ochi

când şi doi sunt prea mulţi laolaltă pentru destinu-i

macabru?

De ce i-or fi trebuind o sută de picioare, mă-ntreb,

când i-ar ajunge să meargă pe stârvuri doar…

nu mai am putere să lupt cu forțele oarbe ale naturii

cu zbuciumul incoerent al vântului

cu reacțiile necontrolate ale norilor

ale ploii

cu înverșunarea de neînțeles a lui Don Quijote

băgați-mă sub ghilotina purificatoare

a lui Robespierre

despărțirea capului de trup poate fi o soluție convenabilă

un protest împotriva injustei condiții a omului

am ajuns să nu mai cred în nimic

am ars tot fitilul speranței

acum înot în derivă prin…

Până la terminarea facultății, acum un an, când mi-am luat și titlu de doctor în drept constituțional, am crezut că sunt un om normal și n-am avut motive să mă îndoiesc. După acest moment, n-am mai fost atât de sigur, descoperind unele ciudățenii, care mi-au dat de gândit. În primul rând, repartiția. Mă așteptam, ca orice absolvent de drept, să fiu repartizat undeva la țară, în vreun orășel de provincie amărât. Spre surprinderea mea mi s-a oferit șansa de a rămâne în capitală ca asistent…

Acolo, în Brusturi, unde am văzut lumina zilei, Dumnezeu fusese mai zgârcit cu oamenii, dându-le în loc de pământ mănos și zile însorite, cum văzusem în satul vecin, la numai o zvârlitură de băț depărtare, un ținut arid și stâncos, cu ierni năprasnice, care se întindeau adesea până în luna lui mai, cu primăveri și veri scurte, despre care nu-mi amintesc cu prea multă plăcere. Faptul că, totuși, mă mai întorc câteodată cu gândul înapoi, se datorează bunicului meu după tată, pe care îl asociam…

Nu-ți ascund că-mi reprezint viața ca pe un joc de Scrabble,

femeia ca pe o linie în acest joc de alungat gândurile tulburi

norii umbroși ai tristeții

cred că fericirea se ascunde în lucrurile mici

mocnește-n atomii minusculi,

nevăzuți,

așteptând doar o răsuflare celestă

nu-ți mai zic că mai toate femeile se omoară după Scrabble,

dacă n-ai văzut o pasăre colibri dând din aripi

n-ai cum să înțelegi,

Larrousse e prea mic pentru câtă nevoie…

N-au stare vorbele să stea cuminţi

gândul le-ascute şi le săgetează

de pe arcul limbii în stânga şi-n dreapta

cu sau fără ţintă pe traiectoria

dintre vorbitori şi interlocutori

care dau liber timpanelor

s-audă ce vor…

Cine a trecut o dată prin Bărăgan, la propriu, „cu piciorul”, arareori se întâmplă să-l mai uite. E și foarte ușor să-l ții minte: o suprafață întinsă de câmpie, din care lipsesc, bineînțeles, munții, pe alocuri netedă ca palma, pe alocuri învălurită, cu onduleuri ample de nisip sau vegetație, arse de Soare și de liniște, cu așezări răzlețe (la multe ore distanță una de alta!) și teleguțe cu două roți, trase de măgari. Un astfel de mijloc de locomoție avea și Valerian Gorun, din Lunca, care…

 visăm întruna să ne desprindem cumva

de Pământ

urcând sau așteptând să ne crească aripi

la început păsările au fost îngeri

nu puteau fi doar păsări

și atât

de ce-ai crea o pasăre

mă întreb

sigur păsările au fost și plante și flori înainte de-a fi îngeri

pasărea rămâne indiscutabil o taină a Genezei

un mister

Dumnezeu s-a gândit la păsări și pești în ziua a cincea

în ziua a șasea la restul animalelor și la om…