Seara lui Moş Nicolae

[Mihaela Moşneanu]

În această seară mare

Aşteptăm o dragă sărbătoare,

Să apară din îndepărtare

Moş Nicolae, călare.

Şi-am mai pus o pereche de şosete

M-am gândit că prima oară vine la fete.

Dar Moşul nu vrea să apară,

Iar mie-mi vine somnul în astă-seară.

Şi mi-e greu, căci somnul îşi lasă aripile

Pe ochii mei şi vrea să-mi arate visele.

Tata şi mama îmi spun să merg în pat

Căci Moşul nu trebuie aşteptat.

Şi-mi mai spun să fiu cuminte

Că de nu ascult, Moşul mă va bate,

C-o nuia ce-o are şi care, rău ustură

Şi că palmele tare, o să mă doară.

Fiindu-mi somn, la urmă le dau ascultare,

E mai bine să mă duc la culcare,

Căci Moşul, dacă-l aştept, nu mai vine

N-o să-i placă să fie văzut de mine.

Şi ei mă acoperă apoi cu plapuma,

Pe frunte mă sărută tata şi mama.

Iar eu îmi simt pleoapa grea ce cade,

Şi-mi apar vise frumoase de copil, repede.

Şi-l visez pe Moş cum vine, călare pe cal

Cu desaga de cadouri în spate, coboară din deal,

Şi-n mâna dreaptă vine nuiaua,

Ce nu se vede bine, că se-aşterne neaua.

El deasupra casei, sus la coş se ridică

Şi un săculeţ greu cu ceva, prin el aruncă,

Eu sunt fericită, ştiu că e cadoul mult aşteptat

Ce-l voi găsi dimineaţă-n şosete, lângă pat.

Aseară a fost seara cea mare,

Am aşteptat o dragă sărbătoare

Şi-a apărut din îndepărtare,

Moş Nicolae, călare.

Mihaela Moşneanu