Bădiță, bădiță,

ai trecut de-a mea portiță

și te-ai dus,

și te-ai tot dus,

colo-n deal, către apus,

colo-n munte, la izvor...

Ți-era sete, ți-era dor?!

Din fereastră, te priveam,

pașii toți, ți-i număram

Nu știam.... să-ți ies în cale

să te-abat de la cărare?

Dar mi-am zis așa-n tăcere

,,Du-te bade, n-ai durere

când îți va fi dor de mine

am să leg portița bine

și-am să dau drumul la câine!..."

Du-te…

Mi-a lăstărit iubirea din trunchiul putrezit

de la subsuoara pământului reavăn

îmbătat de aroma verdelui

mugurele devine sângeriu

rupe văzduhul

spre soarele-amorez

amețit

de lipsa gravitației

nu aude

glasul topit al ciocârliei

aș tăia frunza și floarea

și brațele purtate de vânt

dar va curge iar seva în cascade

va revărsa iar șuvoi de păcate

iar tu vei pivota întregul pământ

O, crești frumos, sămânță…

Cu buze fierbinți cămila așteaptă
din adăncul sienei, un verde aprins;
pe lungile-i pleoape, un bob iar desparte
gândiri de gândiri,
amiezi de amiezi.

Pustiul înalță un munte fugarnic
și visul se zbate-ntre stelele reci;
un geamăt uitat se pierde în șoapte
și, iar iau întinsul,
și iar rătăcesc.

Cât de departe e oaza albastră,
cât de stăpân este focul topit!
vântul mă-mpinge
spre trepte absente...

Cu buze fierbinți cămila așteaptă
din adăncul sienei, un verde aprins;
pe lungile-i pleoape, un bob iar desparte
gândiri de gândiri,
amiezi de amiezi.

Pustiul înalță un munte fugarnic
și visul se zbate-ntre stelele reci;
un geamăt uitat se pierde în șoapte
și, iar iau întinsul,
și iar rătăcesc.

Cât de departe e oaza albastră,
cât de stăpân este focul topit!
vântul mă-mpinge
spre trepte absente...

Ai lăsat șevaletul
să curgă lumină
peste umbra mea
penelul mă seducea
cu un roșu aprins…

mi-era bine cu capul în nori
într-o tulburare simfonică
penelul s-a rupt
ai început să strigi cu degetele
peste macul sângeriu
s-a așternut albastru infinit
ce-mi place violetul!
Nu fugi!

Dimineața spală cerul, cu un zâmbet visător,

Iar pe soare-l ia de mână și îl face călător;

Prin a sale plete negre, gânduri albe ușor zboară

Și din zi ea face cântec și din noapte primăvară.

Își imparte timpu-n clipe, clipele în veșnicie,

Sufletul în mii de unde, undele în bucurie;

Trupul într-un dans de șarpe, când e-n ziua lui de mire

Și când doarme,sau e trează, viața-i este o trăire.

Nu mă mir, când o admiri, ea se face nevăzută,

Când o…

Eu sunt roua, tu pământul,

Ne usucă numai vântul;

Eu sunt unda, tu izvorul,

Eu sunt lutul, tu ulciorul;

Eu, o pată de culoare,

Tu, penel muiat în soare;

Eu, contur de apă vie,

Iar tu umbra grijulie;

Tu esti unu, eu sunt una

Ne-nvelește-n vise luna

Și aduce depărtarea

Dorul, precum valul…

SECUNDA

Mi-ai bătut în geam

ca un clopot ce-şi pierde

secunda;

buimaică m-am trezit

căutând printre amintirile

reci;

am simţit

cum se prelinge-n tot corpul

roua,

fecunda,

şi-aprinde scânteia-n cărbunii uitaţi

ce-i credeam stinşi pe veci.

Se-nalţă iar focul

şi-n dans se-mpletesc pentru rugul

iubirii;

la lumina lui voi picta anotimpul meu;

voi alege culorile pure,

ce dau srăluciri clipei...

şi-i…

Când îmbrăcam frumoasa-mi ie,

am dat de vechea-mi poezie;

căci am păstrat-o ca pe-un crez

visez acum iar, nu visez?

Cuvinte scrise cu sfială,

aşa, ca-n prima zi de şcoală,

ce-au dispărut ca într-o vrajă...

s-au aciuat în suflet, strajă.

Ce-mi place azi să le privesc

şi uneori chiar mă hrănesc

din seva lor... şi le-aş ruga

să-mi lase verbe-a conjuga.

Cu ele vreau să mă alint,

cu ele vreau să mă prezint

la judecata de…

Mă tot gândesc că vine toamna,

iar eu la margine de drum

voi pierde până chiar şi umbra;

voi fi doar o perdea de fum.

Acum în vară, pelerinul

şi-a aşternut visul pribeag

sub ramul meu,şi tot mă roagă

să nu-i dau dorul în vileag.

Ca într-un dans mi-a cuprins trupul

şi inima e lăutar;

as vrea să- l mângăi, seva toată

s-a scurs, adapă un lăstar.

Doar cântecul tăcerii mele

poate să-l legene uşor,

căci vine toamna…

Doamne,

mi-ai împărţit viaţa în două:

în cunoscut, necunoscut;

m-ai învăţat să gust din rouă;

de ce otravă am băut!?

M-ai înălţat pe colonadă,

s-ating lumina, vieţii croi,

dar mi-a trimis ploaie tornadă

ce mă atinge cu noroi.

M-ai învăţat să culeg floarea,

mi-ai dat un munte de simţiri,

acum nu simt nici chiar răcoarea;

au îngheţat toate-n priviri.

Nu te-am rugat, Doamne,-n căinţă

să îmi arăţi drumul sonet?

de ce acum nu…

Sunt oare vinovată

că nu sunt cumpătată,

în felul meu de a sorbi

roua din zori, de-ademeni,

de a visa şi a iubi?

Că nu am gând la indigo,

că n-am picioare flamingo,

că noaptea mi-e tovarăş bun,

că aş fi vrut să fiu gorun,

iar uneori un om nebun?

Că vorba are alt accent,

cuvântul este desuet,

că lumea o trăiesc prin pori,

că zilele îmi sunt ninsori,

dar fac din ele mândre flori?

Că mă fac luntre la nevoi,…

Sunt un fulg în dezrobire,

Plămădit dintr-o iubire,

Cuibărind în steaua lui

Şi păcatul omului.

Sunt undă de apă vie,

Căutănd dorul să-nvie

Şi din rouă şi din piatră;

Sufletul mereu se-adapă.

Sunt nectarul dintr-o floare,

Aşteptând cu nerăbdare

Fluturii pe-aripi de dor,

Să mă ia în zborul lor.

Sunt vulcan cu foc nestins

Ce-mi topeşte viaţa-n vis,

Sunt urmaş lui Prometeu,

Indigou’ din curcubeu.

Sunt adânc…

Mă simt ca floarea de colţ,

nu c-aş fi pură,

ci pentru că cer puţin

de la stânca

cea durǎ;

că n-am vecini

decât culmea golaşǎ,

tǎcerea veşnică îmi este

cămaşă.

Dar ceru-i aproape

cu stele şi soare,

lumină se-nchide

în frageda-mi floare,

cǎldura mǎ-nvǎluie...

mǎ răcoresc

cu roua din zori,

mir dumnezeiesc.

Şi astea mi-ajung

să iubesc!

De vrei , călătorule,

să mă culegi cumva

să mă…

Luna de-aş fi pe cer

şi raze-aş înfăşa,

la geamul tău, cu grijă,

toate le-aş revărsa.

să îţi mângâie faţa,

aşa cum mâna mea

te-ar alinta cu vrajă,

de-aş fi stăpâna ta.

De -aş fi eu vântul,

m-aş furişa prin noapte,

şi somnul cel duce

ţi l-aş trezi cu şoapte.

Cuvinte nerostite,

ce vieţii dau aromă,

să le adun pe-o gamă,

încet să te adoarmă.

De-aş fi eu soare,

căldură nu aş da,

să te cuprindă frigul,…

Roiesc albinele în floare,

zumzetul lor e sărbătoare,

iar eu te-aştept pe-un norişor,

să vii, că tare-mi este dor!

Vreau să te duc în lumea mea,

să-mi spui de-i bună, sau de-i rea,

s-auzi cum glasul de izvor

te-mbie la duios amor,

cum clocoteşte-n miez pământul,

să nu ştii de-i prezent, trecutul...

să simţi cum toate se topesc

în palma ta, când poposesc.

Să nu ai gând, ci doar simţire;

să-mprăştii vraja în safire,

să-ţi…

Desculţ`-alerg prin iarba-nrourată,

în gleznă simt că mi s-a pus balsam,

un zbor uşor prin vene mi se urcă…

vreau să ajung la ceea ce visam.

Pierdută-n timp, să mă golesc de toate,

de sens, de sevă şi de jurământ;

să mă transform în clipă de repaos,

să mă renasc, s-ajung iar pe pământ.

Să cred din nou că roua dimineţii

e lacrima pământului smerit,

e dorul după soarele fugarnic,

ce vine, pleacă-n ritm nedumerit.

Să nu mă-ntreb de…

Se scurg gândurile toate,

prin creionul cam tocit

şi se cer arpegiate

ca şi ramul înflorit.

Se desfac doar în lumină;

tot pământul îl cuprind,

iar ca floarea de sulfină,

gândul bun să îl aprind.

Te strecori uşor prin ele,

le îmbeţi şi le alinţi;

în mine se-aprind iar stele,

lacrimile sunt fierbinţi.

Ţi le dau în dar pe toate...

nu le mai pot arima.

Te rog, dacă se mai poate,

în piept lasă-mi inima.

Să te pot iubi-n…

Sus, pe creanga teiului,

guguştiucul cerului

cântă de răsună satul,

şi de-a lungul, şi de-a latul.

Gu-guu-ştiuc, gu-guu-ştiuc,

nu mai vreau să mă mai duc

de la casă omenească...

Cine vrea să mă primească?

Un cocoş mândru, ţâfnos,

dar se pare cam aftos,

cocoţat pe un vechi gard,

grăi aspru spre bastard.

Ce spui, măi sălbătăciune,

vrei să fii şef ?Vai de mine!

Vino jos...nu ai curaj?

Stai, te bag eu la…

Îmi stăruie un gând

de la o vreme-ncoace,

chinuitor gând,

ce nu mă lasă-n pace,

să las deoparte

nevoile rapace,

să fug pănă la mama

că doru-n pieptu-i toarce.

Să o ajut la toate,

că este prea bătrână,

să simt corniţa ierbii,

curtea să i-o fac plină

cu flori, cu dulci speranţe

şi vorbă mai blajină,

cu-mbrăţişari duioase...

s-ating Sfânta Lumină.

În Noaptea Învierii,

iertare-aş vrea să-i cer,

prea am lăsat-o-n…