gânduri de iarnă

[Raluca Burcea]

   

gândul, pasăre firavă

pitulată-n vârf de brad,

ba e veselă, ba plânge,

sub un smoc de nea îşi strânge

trupul mic şi-mpestriţat,

ca-ntr-o mantie suavă.

 

sub ploaia de neprihană

‘a cerului cernit şi tainic,

ochii mei, fluturi de-o clipă,

se-avântă-n văzduh năvalnic;

geana neagră-i o aripă,

fulgii albi se prind de geană.

 

lacu-i cald şi-ntr-o vâltoare

trupu-n braţe mi-a cuprins;

se desfată-n neprihană

ochiu-n albul neatins,

muntele-i tot ca o strană

unde-n zi de sărbătoare,

 

atunci când ţinutu-i nins,

se-asează să stea în tihnă,

iscând râuri de argint

cu-a lui raze lungi si pale,

prea cucernic şi smerit,

soarele de Domnu-aprins.

 

 

cerul tot i-un şir de-altare,

peste ţar-a nins cu sfinţi,

raiul lângă noi coboară;

printre lacrimi mici, fierbinţi

găndul şi inima zboară,

Iarna toată-i sărbătoare!

Raluca Burcea

[Mariana Dumitran]

Frumoase versuri , Raluca..  " ochii mei , fluturi de-o clipa/ se-avanta-n vazduh navalnic.."

Felicitari !!!! Multa inspiratie si succes in tot ce faci!

[Raluca Burcea]

Va multumesc tare mult! Doamne ajuta!

[Romeo Tarhon]

M-am delectat cu aceste versuri care curg cristaline, care cântă jucăușe. Felicitări!