Ziua lui noiembrie

[Dragomir Alina Simona]

Azi am simţit un dor… dor de gustul de cafea; mi-a fost dor de o ceaşcă fierbinte şi liniştea melodică a pereţilor casei mele. Azi am simţit nevoia să rămân în pijamale, cu părul ciufulit şi ochelarii înfipţi pe nas. Azi am vrut să mă simt aşa cum sunt, simplă. Oamenii simpli sunt de o frumuseţe aparte, o frumuseţe extraordinar de deosebită, orbitor de pură şi de o tandreţe nemaivăzută. Sunt oameni transparenţi şi sinceri, oameni calzi, oameni rari ce se ascund în spatele cerurilor verzi roşiatice. Oameni sensibili ce nu simt timpul. Ceasurile lor functionează pe font descrescător.

          Azi, calmul casei mele m-a strâns zdravăn în braţe. M-am simţit acasă. Azi, n-am simţit lipsa a nimic, m-am simţit împlinită.

          În ziua de dinainte era marţi, era frig şi rece; afară ploua şi oamenii fugeau uzi şi înfriguraţi pe stradă. M-am oprit şi i-am privit; ei nu aparţineau casei mele. Erau prinşi în aţele limitării şi cotidianului obositor.

          Îî văd şi azi stând ghemuită pe un scaun şi privindu-i de la balcon; oameni trişti, oameni gri. O, ce oameni laşi, oameni înrobiţi zi de zi…pierduţi în cenuşi de nori de ploaie. Oameni ce uit sa zâmbească, oameni ce uit ce vor a fi… Oameni!

          …o ultimă înghiţitură de cafea, un ultim strop pe ploaie… eu nu vreau să fiu ca ei, nu vreau să mă pierd în mine. E o lume mult prea strambă ca să rămânem cu toţii drepţi.

          Azi e miercuri, zi cu ploaie şi vânt rece… azi mi-am înăbuşit dorul de cafea şi de mine.

          … mâine-i noiembrie.

         

          

[Mariana Dumitran]

iti citesc gandurile si sorb linistita o cafea ...  lipsesc picurii de ploaie si vantul rece... dar atat de bine s-au "lipit" randurile tale de sufletu-mi, ca deja simt adierea vantului, picaturile de ploaie ce-mi bat in geam.. si parca vad si "acei oameni care fug infrigurati pe strada"...  

ai un talent aparte, Alina.. felicitari!!!

[Dragomir Alina Simona]

Multumesc din suflet!