Un singur raspuns..

[Mariana Dumitran]

Am intrebat cerul..de unde vin?

Si-a picurat ploaie si-apoi picaturi de soare.

Am intrebat marea..cu ce-am gresit?

Si-a unduit valurile si mi-a oglindit privirea.

Am privit stejarul..aproape muta..

Era atat de falnic,pedant si fara frica..

Mi-a inspirat putere..si m-au trecut fiori.

Un pescarus plutea deasupra marii..

Cum poti zbura atat de lin?

Si strabatu cerul cu-n tipat de iubire.

Si-am colindat padurea..

E plina de mister..

Si n-am avut puterea sa plang,sa strig durerea..

M-am asezat gandind la nemurire..

Si-am intrebat o stanca..

Cum poti sa fii atat de neclintita?

Ma striga cerul,m-alinta ploaia

Si vantul ma ridica deasupra tuturor..

Privesc padurea ..cu verde proaspat si frunze ruginii.

Si-atat de limpede e marea

Si-atat de-aproape-i orizontul..

Si nu alerg,nu ma grabesc..

Am strans un munte de-ntrebari

Ce ma apasa cu furtuna,cu stropi si cu lumina.

M-am regasit, caci am ajuns..

Aici erai..stiam ca te gasesc..

Atatea intrebari pentru un singur raspuns..