ne povestim trăirile in toamnă
cu rătăciri după atâtea veri
ni- i sufletul pribeag, iubită doamnă
privim îngândurați spre nicăieri
și uneori tăcerea ne cuprinde
purtând atâtea lacrimi in priviri
cad picuri mari pe frunze- ngălbenite
e toamnă si e frig, iubită doamnă

Când lupii tăcerii

îmi urlă şi-i frig,

sufletul mă scrie pe stânci

şi simt cum mă sting..

ca vântul hoinar

hălăduind de dor şi jale..

iubirea ne sfarmă tăcerea,

ne spulberă lacrimile

şi-ntr-un târziu,

lăsându-mă să curg

într-o rază de speranţă,

îmi spun, ispăşită:

"-Doamne, iartă-ne

că umblăm uneori

cu sufletele goale!…

Sub umbra unui strop de toamnă

tresar petale rubinii,

firave gânduri se destramă

pe-un fir de rouă

printre vii.

Scăldate-n raze aurii,

un pumn de frunze-ngalbenite

se lasă prinse-n jocul serii,

visând la toamna vieţii noastre.

Cu-n ultim strigăt îmblânzit

de tonuri calde sângerii,

se-aştern covor cu plecăciune

sub paşi grăbiţi spre nu ştiu unde.…

N-ai tu soare în privire

câte gânduri mă inundă

câte visuri am în umblet

câtă viață scrisă-n rânduri.

N-ai tu clipe-n rugăciune

câte-n lacrimi pot eu spune

rătăciri scrise pe ziduri

doruri prinse într-un zâmbet.…

La tine-n suflet

cântă bucuria

un portativ de flori

și de culori

stau visele la rând

în colțul gurii

o simfonie scrisă-n La major..

mănunchi de margarete pe-un picior

stau fluturii la rând

pe-un fir de dor

nimic nu pare-a fi o întâmplare

doar elixir

miros de floare mov.…

În șoaptă,

îmi ștergea o lacrimă

și mă privea îngândurat ..

- Pe unde-ți porți gândul

și inima, suflet pribeag ?

Îmi cuprinse trupul firav

între aripile lui străvezii și imense,

dăruindu-mi clipe de vis

și un strop de iubire,

să-mi fie călăuză, zicea El ...

pentru zilele în care voi uita

să mai sper.

Timpul își făcuse timp

pentru mine ...

- Într-o zi,

n-o să mai existe nimic…

O linişte surdă se așterne

sub paşii noştri şovăelnici...

ca într-un spectacol,

dincolo de gânduri..

castanii tac și rămân aprinși parcă

doar cu ramurile lor

transformate în candelabre,

încărcate cu flori parfumate..

natura pare a se odihni

iar dincolo de vise, 

o voce ca un ecou 

răsună în…

Uneori am impresia

că nu ți-am spus tot..

de când te cunosc,

locul tău e în inima mea

pentru veșnicie..

mă trezesc uneori zâmbind

pe la colțuri,

căutându-te cu privirea ..

uneori rugând cerul

îmbrățișând ploaia

atunci când dorul mă cuprinde.

M-ai lăsat să înțeleg

că rostul meu ești tu..

că fiecare pas trebuie făcut împreună.

De când te cunosc,

mă tot întreb dacă sufletu-mi

mai este la locul lui..

pentru că…

Doamne, 

rostogolește peste mine

bucăți de cer..

să-mi incălzească inima

să-mi potolească dorul

că prea am sufletul greu...







* atunci când ne este dor, știm cel mai bine cât valorează un om..*…

Plouă cu ninsoarea 

visului din noi

peste umbre plouă

anii ne albesc 

gânduri de …

Prefă-mă, Doamne, în parfum

ca să-i îmbrac amintirile în dor..

să-i pot mângâia bucuria

și eternitatea din priviri.

Coase-mă , Doamne,

între portativele inimii lui

și apoi prinde-mă de buzunarul cămășii

să-i pot șopti gânduri melodioase

când mă va purta prin drumul lui.

Uită-mă , Doamne, în roșul macilor

și dă-i energia din sufletul meu

să-i coloreze viața

atunci când inima…

Nu mă-ntreba de ce mi-e toamnă, 

de ce îmi tânguie în piept.. 

nu mă-ntreba - 

mai bine-ascultă 

şi simte-mi inima din ea. 

Nici câtă frunză ruginie 

se va desprinde cu regret, 

nu mă-ntreba ..

mai bine uită 

şi lasă toamna să mă ia.…

Sub umbra unui strop de toamnă 

tresar petale rubinii, 

firave gânduri se destramă 

pe-un fir de rouă

printre vii. 

Scăldate-n raze aurii, 

un pumn de frunze-ngalbenite 

se lasă prinse-n jocul serii, 

visând la toamna vieţii noastre. 

Cu-n ultim strigăt îmblânzit 

de tonuri calde sângerii, 

se-aştern covor cu plecăciune 

sub paşi grăbiţi spre nu…

Mi-e dor…

E tăcere în sufletul meu

acea tăcere care vine 

odată cu toamna.. 

nu ştiu cum face, 

de unde mi-o aduce 

dar asta îmi face toamna mereu.. 

îmi aduce tăceri şi dor 

ce-mi apasă simţurile. 

Mi-e tăcere, 

mi-e frig şi dor.. 

mi-e melancolie, 

mi-e toamnă.. 

nostalgie de toamnă.…

Şi unde se duc gândurile 

când se duc ? 

Uneori 

ca frunzele ruginii 

se aştern obosite 

pe margine 

de drum.. 

alteori 

îmbujorate de iubire 

îşi iau zborul 

spre înaltul cerului 

pe o margine de curcubeu. 

Şi unde se duc visele 

când se duc ? 

Toate 

dar absolut toate 

în îmbrăţişarea unei stele.…

Într-o zi am să-ţi aduc 

roua dimineţii 

atinsă de privirea-mi pierdută 

în căutarea eternităţii din noi. 

Într-o zi…

Cunosc numele tău 

ca pe…

Peste aleile pline de silabe 

înfloresc migdalii 

sub tăcerea paşilor 

purtaţi în credinţă. 

Clipa mea tainic…

Lumina soarelui se-mprastie, 

lovindu-se de mugurii 

ce stau să crape timizi 

în braţele copacilor 

nedumeriţi de rostul înfloririi. 

S-au rezemat…