Un pescăruş, o mare, un vis albastru

[Irina Lucia Mihalca]

Un pescăruş, o mare, un vis albastru 

Bizar şi ireal, în timp, 
poate fi volatil 
să asculţi zbuciumul mării 
cum se loveşte de stânci şi maluri. 

Stiloul îţi cade din mână, 
acum nu te mai poţi concentra, 
ţi-am invadat mintea, 
toată această sensibilitate 
îţi urcă, pas cu pas, 
din vârful degetelor picioarelor. 

Acolo, vălurite, multe păduri adânci 
şi vise profunde prin care frunzele ne-nghit, 
în acel pământ mistuitor, căldura va exploda, 
iar noi vom fi fragmente. 

Viaţa-i un contrapunct, 
o lecţie învăţată este o şansă luată vieţii, 
inimile menţin doar fluxul 
cu imaginaţia, acel sentiment profund. 

Vârful de dragoste ţi-a sărutat inima, 
răspunsul tău furtunos este de a valida tot, 
cu nerăbdare aştepţi ziua în care ne vom întâlni. 

Multe sărutări vor fi furate atunci, 
până când voi rămâne 
fără suflare în braţele tale, 
mă vei proteja, apoi, 
la fel cum pescăruşul albastru 
îşi protejează puii, 
vei fi acolo, pentru mine, 
când apare întunericul 
şi la ivirea primilor zori ai luminii, 
mă vei duce în jos, 
în acea spirală de dragoste 
în cazul în care 
nu am fost niciodată înainte. 

Vederea mea te copleşeşte, 
în inimă puterea ţi-e activată, 
căldura mea umple aerul dintre noi, 
emoţia rulează adânc un curent asaltat de foc, 
în timp ce mâinile îţi coboară, delicat, pe spatele meu... 

[Mariana Dumitran]

Viaţa-i un contrapunct, 
o lecţie învăţată este o şansă luată vieţii, 
inimile menţin doar fluxul 
cu imaginaţia, acel sentiment profund. 

superb!!!!

[Irina Lucia Mihalca]

Multumesc, Mariana.

Cu drag!

[Irina Lucia Mihalca]

Multumesc, domnule Simion Cozmescu.

Cu respect!