Umile pasari

[Mariana Dumitran]

Mi- e inima- mpietrita.. 
parcă nu- s eu.. 
privesc în gol 
şi mă lovesc de timp.. 
credeam că o să trec prin el, 
să- l ocolesc şi să- l vrăjesc 
cu anii mei, 
cu- n zâmbet ştrengăresc 
uitat pe- o frunză. 
Dar m- am oprit în loc.. 
s-a aşezat pe şoapte- mi 
tot trecutul 
legat de- un nor 
lovit de gânduri. 
O amintire dragă şi naivă, 
cu ochii mari şi par uşor bălai, 
priveşte jucăuşă şi întreabă: 
" - Ce- i viaţa, ştii să- mi spui ? " 
O altă amintire plăcută şi cochetă, 
în rochia- i albă de zefir.. 
cu ochii plini de dor, 
priveşte blând spre mine 
şi- mi şopteşte: 
" - Hai să visăm .. 
hai să dansăm! 
Îţi aminteşti? 
- De mult mi-ai dispărut 
din gânduri.. 
te-ai şters în timp.. 
doar vagul tău parfum se simte." 
Întorc privirea către soare, 
simţindu-i raza caldă, tremurândă 
şoptindu- mi ca prin vis: 
" - Rămâi! .. sunt toată doar iubire 
pentru tine!" 
M-a tras de lacrimi fericirea 
şi m-a stropit un cer de dor.. 
m-au înălţat umile păsări 
hrănite cu iubire şi speranţă, 
*nălţate în văzduh 
doar pentru tine.. 
pe- un colţ de rai 
şi dulci cuvinte-n rugaciune.

[Felicia Gabriela Portase]

Draga Mariana,

iti doresc sa treaca pe deasupra capului tau cat mai multe Paseri Umile... ca sa te dezmierde cu Cantecul Lor Ancestral despre Cine Suntem Noi?

[Mariana Dumitran]

Va multumesc din suflet!!!..  viata mi-a daruit zambete uriase..  intr-adevar!!