Sunt robul tău

[Romeo Tarhon]

Sunt robul tău, nefericită țară
Și rob ți-e-ntregul meu sărman norod,
Românii de aici și de afară
La foame osândiți și la exod!

Sunt robul tău, dar cel mai rău mă doare
Că le sunt rob tiranilor haini
De neoprit din furt și din trădare,
Ce m-au vândut stăpânilor străini.

Sunt robul tău stigmatizat lume,
Ajuns din frate fraților dușman,
Uzurpator cu cel mai prost renume
De hoț, violator, tâlhar, țigan...

Sunt robul tău înfrânt, țară-nrobită,
Din rai furată și vândută-n iad,
Te plâng și plângi cum ești de neiubită,
Durerile cum cresc și visele cum scad...

Sunt robul tău și nu cer îndurare,
Dar nu e drept ca eu cel bun și drept
Să le fiu câine-n lanț atâtor fiare,
Cât să mai țin atâta ură-n piept?

Sunt robul tău ce crucea-abia își duce
Când văd cum rob cu rob nu se unesc,
Ci-s gata-n colți pe altul să apuce
Când fiarele de pradă-i învrăjbesc.

Sunt robul tău, dar cât să mai îndure
Batjocura poporul adormit?
De s-ar trezi, pe patrie să jure
Osândă celor ce l-au osândit!