Scrisoarea bătrânului Google către nepotul său Erasmus din Banggunggos ( pamflet )

[Aurel Conțu]

Preaumblătorului și rătăcitorului meu nepot, Erasmus din Banggunggos, multă închinăciune din parte lui tata Google, din Alaska sau de pe unde oi mai fi.

 

I pak, îți dau de știre despre lucru Satanei, cum am auzit eu, bătrânul tău unchi,  că Trump, cel descălecat din focul Ghenei, a ieșit din Connecticut, Maryland, Delaware, Rhode Island si Pennsylvania pe cai mari  cât elefanții lui Pyrrhus, galopând în sus spre Cleveland ( Ohio ) și punând gând rău lui Mahomed, doamnei Merkel, Papei Francisc, lui Putin, Sfinxului din Giseh și multor altora, adevăr grăiesc și-ți mai spun, nepoate, cu limbă de moarte, că nu-i de glumă cu asta, nu, sfârșitul lumii-i aproape, a venit aseară un om tocmai din Papua, Noua Guinee, iezuit ca și Papa, care a văzut cu ochii lui pe Hristos răstignit a doua oară, ai grijă pe unde umbli și, mai ales, cu cine, nu te încrede în nimeni, Fiara poate lua tot felul de chipuri, de la femeie, mamă, tată sau duhovnic, la înger, ne-am sclintit cu toții la cap, nu-i departe ziua în care vom ruga morții să ne lase nouă locul lor din morminte, fii cu băgare de seamă, nimic nu seamănă cu ce pare a fi, turnurile gemene din New York au căzut ca niște cutii de chibrituri, aproape grațios, fiindcă trebuiau să cadă, fiindcă așa au vrut mușchii unora, poate chiar ai yankeilor, Statul islamic subzistă bine mersi ca o invenție a Satanei, a politicienilor, a multinaționalelor-stat,  a negustorilor de armament, de medicamente, de hot dogs, Klaus Werner Iohanis n-a căzut din cer, se răsucește Ștefan cel Mare în mormânt, nu-i puțin lucru să-l vezi pe nemțoiul ăsta mătăhălos, umblând ca un elefant printr-un magazin de porțelanuri, așezându-se în cur pe scaunul lui Brâncuși, la Masa Tăcerii, ori rânjind satanic  mulțimii, marketingul morții vinde masiv, la scară planetară, teroarea, la fel, vino mai bine acasă, nepoate, ne-om descurca noi cumva, războiul cibernetic reînvie exodul, migrația antică pare un joc de copii, noi i-am zis imigrație fugii, plecării în masă, ocupării pașnice de teritorii ostile sau a cerului, unde Alah are loc pentru toți, Mediterana e plină de cadavre, n-aș vrea să te caut într-un asemenea loc, să primesc, în semn de recunoștință, steagul patriei sau vreun ordin de merit în grad de cavaler, n-a mai rămas nimic sfânt în lumea asta, profanul și sacru-i totuna, mă bizui pe înțelepciunea ta să procedezi cum știi tu mai bine.

 

Dumnezeu să te aibă în pază!

 

Post Scriptum

 

I pak, mai vreau să-ți spun și să închei că nici pe aici nu curge laptele și mierea, nu-i tocmai Pământul  Făgăduinței, proștii, ratații, colcăiesc peste tot, chiar și pe domeniile noastre, cum știi, femeiile dau naștere la pui vii, bărbații nu clocesc, dar îi cresc, pițigoii s-au automodificat genetic, nu și-au pierdut culorile încă, însă unii au blană, ca liliecii, și umblă  prin întuneric, nu prea sunt locuri de muncă, hrană, și au dispărut inexplicabil berbecii, dar au rămas iezii, partea prostă e că ne-au invadat, fără să ne dăm seama, chinezii!