Priveşte marea întâmplare/ Mutrea marea fţiari (versiunea română-aromână)

[Irina Lucia Mihalca]

Priveşte marea întâmplare

Priveşte marea întâmplare -
petrecerea unui om pe pământ!
Este pragul pe care păşeşti
pe urmele paşilor tăi cândva ştiuţi!

Înţeleg maturitatea
ca un fruct zemos şi aromat
- "Dacă-ţi fac apa jucăuşă şi sălbatică
n-o să-mi mai apropii barca de malul tău”,
parcă aşa mi-ai spus cândva!
Stelele când le priveşti nu au colţuri, ci doar
puncte intens luminoase ce pulsează vraja, iubirea, misterul!

Eu ştiu să stau la soare şi pe câmpul cu petale,
Realitatea e acolo unde eşti cu gândul,
o corespondenţă e în toate, o scriere tainică
ce-şi aşteaptă descifrarea,
ce nu înţelegem rămân doar litere moarte...

Dacă-ţi lipseşte căldura
închide ochii şi instant o vei avea,
căldura de orice fel, am să revin!
Înţelegem durerea legată de moarte,
dar ea e arsura eternă din inocenţa privirii,
aici găsim doar locul ce ne va coace fructele...

Suntem spectatorii şi actorii istoriei,
suntem litere, simboluri, divine texte
în care ni se înscrie destinul,
Totul se derulează ca într-un vis, ca într-o sferă de cristal,
aici trăim în lumea umbrelor,
Dincolo de nori e lumina, trairea,
totul e mai intens, mai viu,
cerul nu e un cer pasiv, nici cerul recompensei,
e doar cerul iubirii, cerul artei, un cer cerebral,

Omul doar va alege
cerul îngerilor sau infernul cu lumea lor
de conspiraţii, furii, ură şi demoni,
Sufletul îşi doreşte doar continuarea, eternitatea verbului a fi...

 

 

Mutrea marea fţiari

 

Mutrea marea fţiari -

Pitriţearea a omlui pri locu!

Iasti praglu pi cari anchiseşţâ

pi toarili imnaţlor a tali vârnâ oarâ stiuti!

 

Achicâsescu agiuntzearea tu anji

ca unâ ghimişi tzâmoasâ si arnjiurizmatâ

- "Maca ţâ adaru apa gimbuşloanji si aghrâ

nu vanji mai aprochiu aluntrea di martzina ta",

Stealili cându li mutreşţzâ nu au colţuri, maşi

puncti multu anghilicioasi ţi dau ciudia, vrearea, mistirghiulu!

 

Mini ştiu sa stau la soari şi pi câmpul cu chitchi,

Ieştâ maşi aclo iu ieşţâ cu minduiarea,

tuti au ligâturâ, unâ ingrâpsiri ascumtâ

ţi-şi aşteaptâ videala,

ţi nu achicâsimu armânu maşi litiri moarti...

 

Ca-s nu ai câldurâ

Înclidi oclii şi diunâoarâ v-au ai,

câldurâ di tuti turliili, va mi tornu!

Achicâsimu durearea ligatâ di moarti,

ma ea iasti ardearea di totna ditu nistiuta mutritâ,

aoa aflamu masi loclu ţi va nâ coacâ ghimisili...

 

Himu aţei ţi mutrimu şi actori pritu chiro,

himu litiri, seamni, din dzeanâ ghrami

tu cari nâ sâ scrii soartea,

Tuti curgu ca tu-n ghisu, ca tu-n ţzercu ţi nu-s veadi,

aoa bânamu tu lumea aumbrilor,

Didindi di nori iasti lumina, bana,

tutu iasti ma adâncu, ma ghiu,

ţzerlul nu-i un ţzer niştiutu, nici ţzerlul cu poami,

iasti maşi ţzerlul a vreariei, ţzerlul a lucrilor îmşati, un ţzeru mintimenu,

 

Omlu maşi va s-aleagâ

ţzerlu a indzirlor ori scutidea cu lumea lor

di minteri, inătâ, nivreari si demonji,

Suflitlu va maşi tu aninti zducâ, di totna zborlu sibâ...