Plângeți bieți români

[Romeo Tarhon]

Plângeţi bieţi români, doar plânsul
V-a rămas neimpozat,
Vi se pregăteşte strânsul
Lacrimilor pentru stat
Printr-o lege pe de-ascunsul
La guvern şi la senat...

Plângeţi bieţi români, amarul
V-a rămas neforfetat
După ce în tot calvarul
V-au minţit şi v-au furat
Măsluind soarta şi zarul
De neam prost şi blestemat.

Plângeţi bieţi români cum plângeţi
Şi de lacrimi v-aţi uscat,
Ura şi revolta-nfrângeţi,
Muşcaţi pumnul mult muşcat,
Resemnaţi-vă, deplângeţi
Sângele în van vărsat.

Plângeţi bieţi români cu jale,
Cu lacrimi de kilowat,
Cu cenuşa din furnale,
Cu codrul ucis, tăiat,
Cu strigoii-n case goale,
Cu pământu-nstrăinat.

Plângeţi bieţi români românii
Care plâng rămaşi în sat,
Care plâng în poarta stânii,
Care plâng că au plecat
Şi îşi şterg la fund stăpânii
Şi s-au dezromânizat...

Plângeţi bieţi români, atâta
V-a rămas şi-aţi apucat:
Umilinţa, foamea, bâta,
Fratele cel renegat
Pentru care-ai fost bun cât a
Profitat şi i-ai tot dat...

Plângeţi bieţi români cu ciudă
Şi cu plâns îndoliat,
Cine să vă mai audă?
Şi pe Dumnezeu l-aţi luat
Din icoana Lui cea udă
L-aţi vândut, L-aţi exilat...

[Romeo Tarhon]

Notă explicativă:

Pentru a nu (se mai) isteriza sau ofusca unele persoane care citesc doar cu ochii rațiunii, și aceea tulbure, anumite versuri, cum ar fi ”neam prost și blestemat”, precizez că sunt, ca poet și patriot, conștient de imaginea propriului meu neam românesc în ochii lumii, mai ales ai ne-prietenilor ,și că suntem percepuți drept lași, de mămăligă, puturoși, hoți, țigani... cu toate calitățile noastre din multe puncte de vedere. Suntem percepuți drept neam prost, în ideea de supuși, de parșivi, de... proști, încât tagma politrucilor, interlopilor, mafioților (tot aia...), ne conduce, ne prostește, ne îndobitocește cu succes. Iar atributul ”blestemat” este metaforic, adică suntem parcă blestemați, ca neam, și în mod sigur chiar nu suntem iubiți și nu se roagă nici o altă națiune pentru noi să redevenim o forță de temut a Europei care ne vrea dincolo de marginile gropii celor săraci și rătăciți, fiindcă au nevoie și de exemple negative. Așadar, îmi asum, cu toată dragostea pentru Țară și Neam, cărora le închin cu lacrimi în inimă poezii fără de număr, aceste considerații și ”epitete”. Doar ipocriții și falșii patrioți refuză să vadă și să exprime adevărul: suntem un neam prost și (parcă) blestemat, ba chiar blestemat cu ură de către alte neamuri, cum este unguretul.