Le vent, le cri...

[Irina Lucia Mihalca]

Le vent, le cri...

Îmi place, acum, piesa lui Morricone! - îi spui
într-o zi de septembrie...
Acum i-a sosit clipa, un val ce-şi caută malul!

Piesa asta parcă zice: “ Să nu te temi de valuri,
se întorc în mare liniştite,
scuturate de emoţii, calme, aşezate!”
Ca după un timp sa revină cu
noi emoţii, cu noi nelinişti, cu noi forţe.
Un zbor, un dans, o căutare!

În toate se aşează liniştea,
cauţi sensuri lucrurilor ascultând-o,
eu văd cum ma izbesc de stânci, doar! - îi spui.
Încearcă să te înalţi puţin mai sus,
Acolo alta e panorama...

Acolo sunt albatroşii, pescăruşii!
E cerul şi albastrul lui şi de acolo pluteşti.
Sunt lângă tine, în lumea şi unda creată,
O mângâiere vei simţi ca adierea sufletului!

Fiecare cu partea lui, atât merit, poate!
Meriţi mult, ştii bine!
Nu mai mult decât mi s-a dat să am,
Dacă voi gasi
un sens intr-un sens ce nu are sens,
am să-ţi spun dacă va mai urma ceva.
Viaţa îţi va oferi multe surprize,
uimirea-ţi va fi în multe!

Piesa se termină cu un pui de albatros,
Începe cu o pasăre matură, stăpână pe ea,
şi se termină
cu un pui de albatros fricos.
Nu ştiu de-i fricos! Puiul îşi continuă zborul,
Acolo, în zbor, albatrosul e stapânul mărilor,
trebuie doar sa aibă încredere în el.

Mi se închid ochii, vino aici!
Eşti legănat de dulcea oboseală,
Cât vei dormi, te voi privi
ascultând şoapta vântului, tânguirea mării!

[Irina Lucia Mihalca]

Multumesc pentru semnul de lectura, Sofy.

Cu pretuire, Irina Lucia