Interviu cu poeta Emilia Faur(membra a Cenaclului literar "Lucian Blaga", acordat ziarului "ADEVARUL DE SEARA"

[Petru Făgăraş]

Emilia Faur are 19 ani, iar de 6 ani scrie poezii. Primele versuri le-a scris toamna pe treptele casei în care a crescut. Este o tânără încrezătoare în propriile forţe, conştientă de talentul cu
care a fost înzestrată: arta cuvântului

Data şi locul naşterii: 02 octombrie 1991, Sebeş
Studii: Colegiul Naţional „Lucian Blaga“, Sebeş
Stare civilă: necasătorită

Emilia Faur a terminat de curând liceul şi se pregăteşte pentru viaţa de student. Este o tânără încrezătoare în propriile forţe, conştientă de talentul cu care a fost înzestrată: arta cuvântului. Scrie
poezii din adolescenţă, ca o întâmplare a unor îmrejmurări în care se
afla atunci.

„Tocmai participasem cu succes la Olimpiada Naţională de Limba şi Literatura Română, însă ceea ce a fost cu adevărat important este că acolo am locuit în aceaşi încăpere cu o tânără talentată care ne citea
în fiecare seară înainte să adormim creaţii proprii. Acele momente au
rămas profund întipărite în conştiinţa mea şi, de ce să nu recunosc, din
acel moment mi-am dorit foarte mult să am şi eu acel har. Puţin mai
târziu citind Mihai Eminescu pe trepţii casei, am luat o foaie albă de
hârtie şi am schiţat stângaci primele versuri “, a mărturist tânăra.

Chiar dacă a adunat câţiva ani de experienţă în spate, tânăra nu ştie cu exactitate ce o impulsionează în acest domeniu. „Obişnuiesc să spun că atunci când am inspiraţie mă agăţ de câte o geană de înger sau
că s-a trezit muza şi se uită în oglindă“, a afirmat Emilia Faur.

„Inspiraţia - e un izvor nesecat de gânduri“

Tânăra poeta, membră a Cenaclului „Lucian Blaga“, nu abordează o temă anume şi nu are un subiect specific. „E un izvor nesecat de gânduri. Pot afirma însă că ceea ce scriu izorăşte uneori dintr-o rocă
filozofică, alteori din credinţa existenţei unei lumi viabile dincolo de
material pentru a se mula pe fiecare suflet“, a spus poeta.

Îi plac versurile scrise de Blaga şi de Nichita Stănescu în poeziile cărora spune că se regăseşte. A pierdut şirul poeziilor scrise în toţi aceşti ani, dar cunoaşte foarte bine momentele în care scrie cel
mai bine. „Scriu aşa cum eu consider că e satisfăcător doar când
pluteşte linişte pură. Imaginaţi-vă un cer senin. Nu se vede oare mai
clar aerul săgetat de o pată?“, a afirmat Emilia.
Care sunt planurile tale de viitor?
E.F.: „Voi urma Facultatea de Litere din Cluj cu specializare în domeniul
Limbii şi literaturii engleze şi germane. În scris sper ca cel ce m-a
înzestrat cu atâtea simţuri să mă ocrotescă în continuare. Nu vreau
să-mi pierd urma. Vreau să lansez mai multe volume de poezie“.

Ai participat la concursuri de poezie şi ce premii ai luat?
E.F.: „Am participat la câteva concursuri locale, judeţene, naţionale, dar şi
internaţionale asemeni Concursului Internaţional „Lucian Blaga“ unde am
obţinut de altfel un premiu. Ce pot spune e că uneori câştigi, alteori
pierzi“.
Versuri din poezia „Câteodată“
„Câteodată sunt orb de atâta
Lumină,
sunt surd de atâtea
Şoapte...
câteodată aflu că, de fapt,
nu sunt...
că e Lumină... şi Şoaptă...“