Fluturi albastri

[zaxa monica]

Stiai ca fiecare zi e o pagina de bord, una alba, pe care asemeni marinarilor notam nostalgii, dorinte sau mazgalim doar un nume ?
A mea e plina de toate : de nostalgii tacute, de dorinte sau vise uitate uneori in cufarul prafuit de timp, de numele tau ce as vrea sa il rostesc mai des, dar prea grabita uit sa te strig, de o buburuza in care uneori ma regasesc si fluturi.
Fluturii mei albastrii de care vorbesc si vorbesc necontenit. Cei pe care nu ii vezi dar ii simti.
Azi mi-au zburat prin suflet hraniti cu iubire, iar eu nesatula ma scaldam in privirea-ti de catifea.
I-ai vazut? Sunt albastri ca cerul, uneori fragili ca marea, cand le picura din aripi culoarea, dar puternici ca muntii ce isi cara in spate brazii eterni.
Ii simt si acum cum ma gadila cu aripile intinse, alergand iar si iar spre tine.
Ii simti? Hai, spune-mi ca da.