Despre poezie

[Cristi Iordache]

Poezia poate fi în vers alb sau formă fixă. Ea poate curge după curentul de moment ori foarte bine poate fi paşoptistă, modernistă, dadaistă, aburistă, rondel, pătrăţel sau cum vrem să-i spunem.

Poezia poate avea metafore, personificări, elipse, poate fi măsurată cu şublerul, cântată, poate fi un aparent amalgam de creieri şi morţi, fiare şi grafitti,

dar

dacă nu este citită cu aceeaşi plăcere peste un an sau zece, dacă nu mai ajunge la sufletul cititorului, rămâne un pumn de cuvinte fără viaţă.

Poezia care nu trăieşte nu a fost creaţia unui artist, ci jelania sau fantezia de moment a unui individ oarecare.
Pe latura negativă se disting două tipologii coportamentale atât în scris cât şi în evaluat. Pisici care miaună şi-şi ling resturile pe sub coadă şi măcelari libidinoşi care trag câte-un pârţ apoi pleacă.

Lumea.

Lumea trebuie să-i încapă pe toţi.
Un minim de trezire la realitate şi câteva săgeţi spre budă, săpun şi apă, nu strică! Apoi vom mai vedea!



Se dedică:

[e-mail]
(veveve sait de poietă)- soneţel


Deşi nu ştiu ce scrii, eşti bună.
Nici io, să mor, nu-s băiat rău-
te-aştept diseară-n Herăstrău
să ne holbăm, tâmpiţi, la lună.

Din titlu ţi-am văzut menirea.
Cât de frumos spuneai că mă !
Cu drag de dragul tău eu să,
să mor de nu mă pierd cu firea.

Chiar de dormeam pro fund în file,
îţi jur fă, draga mea poietă
Că ca eroul din copertă,
io-s mortu de la Termopile.

Ailăviu. Spada mi-e erectă -
să-mi dai un buzz pe "johnvasile"!


n.a. versul 3 se poate servi după instinct.
“Şi te aştept cu-n fierăstrău”


(acest act a durat 5-10 minute. mult dom'le, mult!)

[Cristi Iordache]

Aici am incercat să parodiez ceea ce se ascunde în spatele multor site-uri pseudoliterare.

Am debitat-o telefonic în timp ce vorbeam cu o scriitoare şi prietenă din Constanţa.

 

Nu forma, nu stilul, nu curentul, nu...

dăinuirea dă valoare creaţiei

noi suntem deţinătorii adevărului de uzură, care mâine se poate dovedi eroare

noi suntem stăpânii realului doar până mâine cănd vom deveni sclavii iluziei

noi

noi nu deţinem suficiente simţuri şi nu percepem dintr-o dimensiune care să poată emite absolutul

cine îşi asumă această calitate are mintea foarte odihnită sau....este însuşi Creatorul

 

v-am citit şi vă voi mai citi în limita timpului

vă cunosc structura poetică şi am remarcat că totul se rezumă la sacru extrapolat în pantheism,

dar atenţie că uneori în versul clasic despre care spuneţi că-l iubiţi, aveţi uşoare tulburări de formă şi versul nu prea mai este "clasic"! asta raportat la ce spun manualele de specialitate,

căci în estetică nu am voie să intru pentru că aceasta este o stare individuală, nu o ştiinţă a maselor

 

mai vorbim! vă sărut mâna!

Aici am incercat să parodiez ceea ce se ascunde în spatele multor site-uri pseudoliterare.

Am debitat-o telefonic în timp ce vorbeam cu o scriitoare şi prietenă din Constanţa.

 

Nu forma, nu stilul, nu curentul, nu...

dăinuirea dă valoare creaţiei

noi suntem deţinătorii adevărului de uzură, care mâine se poate dovedi eroare

noi suntem stăpânii realului doar până mâine cănd vom deveni sclavii iluziei

noi

noi nu deţinem suficiente simţuri şi nu percepem dintr-o dimensiune care să poată emite absolutul

cine îşi asumă această calitate are mintea foarte odihnită sau....este însuşi Creatorul

 

v-am citit şi vă voi mai citi în limita timpului

vă cunosc structura poetică şi am remarcat că totul se rezumă la sacru extrapolat în pantheism,

dar atenţie că uneori în versul clasic despre care spuneţi că-l iubiţi, aveţi uşoare tulburări de formă şi versul nu prea mai este "clasic"! asta raportat la ce spun manualele de specialitate,

căci în estetică nu am voie să intru pentru că aceasta este o stare individuală, nu o ştiinţă a maselor

 

mai vorbim! vă sărut mâna!