Demonii dimineții

[Aurel Conțu]

Nu știu de ce cred că ziua de azi se va încheia prost
că fiecare zi de acum înainte va fi un dezastru
nici n-am apucat să dau binețe femeii
care-mi împrăștie noaptea
și care mi strecoară în pat zorile
am ochii goi
uscați de lumină
parcă aș fi pe pilot automat
în mijlocul unui trafic antigravitațional
mi-am lipit pe față același zâmbet căznit
rămas de la ultimul Halloween
fără niciun motiv plauzibil
de ce naiba aș vrea să știu dinainte cum ar fi să mor trist și frustrat
incapabil să-nfrunt lumea aceasta
nu-mi explic
n-am nici cea mai vagă idee
e drept că gândul de-a lua cu asalt infinitul mă înspăimântă
uneori timpul se oprește în loc
în mijlocul drumului
cu toată greutatea trecutului
oricât ne-am aduna toți cu toți
nimeni nu rămâne niciodată cu nimeni
cioc-cioc-cioc
e prea complicat să deschid
mă inundă un val uriaș de amărăciune
o lipsă totală de interes
pleacă de-aici depresie blestemată
cu orele tale nepotrivite
acum încerc să mă scot din acest abis înfricoșător al liniștii
și n-am niciun chef să sun la Poliție...