Cât strigătul luceafărului ce se stinge în mare

[Irina Lucia Mihalca]

Cât strigătul luceafărului ce se stinge în mare

Propagăm aceeaşi emoţie!

Prin simple bătăi de aripi, un fluture

ne călăuzeşte drumul apărându-ne inima

mai puternic decât orice alt scut.

Prin puntea dintre maluri,

în trecerea de dincolo de cuvânt,

prin umbrele oculte ce-şi caută lumina,

printre lianele sufletului ce par

să respire

aceleaşi miresme ale paradisului sau infernului,

cine o înţelege, înţelege tot!

La baza tuturor stă străfulgerarea. Iubirea durează

cât strigătul luceafărului ce se stinge în mare,

acel punct de topire-a luminii,

atingerea stelelor cu mâna în completarea întregului!

Un vis! Taci. Păşeşte, păşeşte uşor,

În zbor prinzi amintirile presărate

de cântecul privighetorii.

Păşeşte, păşeşte uşor, taci şi priveşte o piatră,

o piatră netedă atingi,

luminată de stele prin timpuri în cântecul serii...

La ceas de seară luminiţa ta pâlpâie încă!

Am gura plină cu litere sângerânde,

O baladă a durerilor negre sunt,

dulcea ei asperitate

pentru a-i simţi atingerile de catifea!

Dincolo de sfârşitul timpului,

mergând pe verticala eternitatii,

vom respira nemărginirea universului.

A rezona înseamnă să poţi,

dincolo de trup este adevărul!

Prin lumina difuză din adâncuri,

taina inimii se va risipi deschizându-se.

O primăvară este gândul tău,

între uitare şi taină alerg spre tine!

Eternitatea clipei,

În veşnicia rece doar piatra zâmbeşte!

Suntem piatra dintre izvor şi cer,

În adâncul amintirilor, doar copacii

mai ştiu frunzele scuturate în liniştea absentă.

Mâine e doar

inscripţia pietrei din deşertul tăcerii:

BANA IASTI ICI TIVA,

CA BRUMA DI TAHINA... CANDA CHIARI VREAREA! *

(- O, privighetoare a inimii şi sângelui lui!)

Sunt încă departe,

abia mâine vor sosi la răscrucea cărărilor...

___________________________________

* Viaţa este chiar nimic,

Este ca bruma dimineţilor... când dragostea moare!

(trad. din aromână)

[Vasilica Ilie]

Am recitit poemul tau cu placere si am evidentiat versurile:

"A rezona înseamnă să poţi,

dincolo de trup este adevărul!”

Prin lumina difuză din adâncuri

taina inimii se va risipi deschizându-se."

 

Felicitari pentru tot poemul!  O seara magica! Vali, cu mult drag!

[Irina Lucia Mihalca]

Multe intelesuri poate primi o creatie la recitire, draga mea. Asa gasesc si eu in frumosul pe care ni-l redai, lumini noi, praguri noi spre care sa patrundem in taina Cuvantului. Multumesc, draga mea prietena, pentru vizita si semnul lasat.

Cu drag, te imbratisez,, Irina